Blogul lui Ninel Vrânceanu -- Arhiva Noiembrie 2014 (32)

dona alba

femeie susur și cascadă,

parcă desprinsă dintr-un vis

în ochii tăi e o lumină caldă

ca ancoră peste abis...

din albul destinat ca artă

redai speranța nemuririi,

alungi dorința mea deșartă

de-a te avea doar moft al firii

îmi treci destinul peste van

să urc în turnul tău etern,

să fiu un bun…

Continuare

Adăugat de Ninel Vrânceanu la Noiembrie 29, 2014 la 7:00pm — 1 Comentariu

În zori

se nalță dorul peste vișini albi

spre turlă, pentru o rugăciune,

e alungat din așternuturi calzi

de însetarea dintr-o goliciune!

e chinul cald al gândului roșit,

când zorii se ivesc sub gene,

un dulce chin al setei de iubit,

cu răsăritul clocotind in vene

pulsează viață între vis și dor

o forță din adâncuri de…

Continuare

Adăugat de Ninel Vrânceanu la Noiembrie 29, 2014 la 5:30am — Nu sunt comentarii

Să treci prin amintiri!...

privesc tabloul unui astru

să-mi iau lumină într-n gând,

mă rog divinului albastru

să mi-l coboare pe pământ.

acum aștept să se mai stingă,

lumina lui să mai albească,

cu aur alb o să mă ningă,

aici, o noapte pământească...

îl voi cuprinde cu suflarea,

în taina clipelor cu iz ceresc,

va ști ce mare mi-e…

Continuare

Adăugat de Ninel Vrânceanu la Noiembrie 28, 2014 la 1:00pm — Nu sunt comentarii

răsfăț...

gustăm savorile împreună 

din fructul toamnei senzuale

alint rotund dintr-un răsfăț de lună

alunecând pe trupurile goale...

ne cheamă flacăra festină,

într-o văpaie, seara pe o cergă,

ți-e chipul plin...de lună plină...

iar gura mea te caută...acerbă...

te gust să știu ce ți-a dat toamna,

în nopțile cu lună…

Continuare

Adăugat de Ninel Vrânceanu la Noiembrie 28, 2014 la 10:30am — Nu sunt comentarii

Dezlănțuit

când zborul tău popasu-l face

la mine în șoaptele de rugăciune,

aș plânge în genunchi și apoi aș zace,

să-ți mângâi aripile ce m-au atins cu vioiciune...

oh, de ai ști cât îmi lipsești ca înger,

ca suflet tresărind în iriși tandri,

culoarea aceea...este leacul să nu…

Continuare

Adăugat de Ninel Vrânceanu la Noiembrie 27, 2014 la 10:30am — Nu sunt comentarii

Se stinge cerul,

privește-mi steaua dintre lacrimi,

când cerul curge peste iriși,

și-ai să-nțelegi prin câte patimi

trecură ochii mei deschiși!

întinde-ți palmele fierbinți

obrajii să-mi mângâi-n așternut,

dă-mi un reper c-ai să m-alinți

și dacă eu nu ți-am cerut!

iubește-mă când nu te caut,

când ceru-i stins de bezna nopții,

ori…

Continuare

Adăugat de Ninel Vrânceanu la Noiembrie 26, 2014 la 7:00pm — Nu sunt comentarii

Setea...

îți beau din roua gurii tale

să gust din nesfârșirea lumii

înghit nectar din trei pocale

să-mi potolesc din setea gurii.

îți mângâi doru-n rotunjire

fierbinte ca o pară înroșită,

te storc la pieptu-mi de iubire 

adânc și toată răvășită...

îți simt și chinul și extazul

când însetarea te cuprinde

îți arde umezit…

Continuare

Adăugat de Ninel Vrânceanu la Noiembrie 26, 2014 la 3:30pm — Nu sunt comentarii

iubind te știu,

te-am sărutat și am rămas copil

în inocența zilelor cu obrăjori roșiți,

m-ai cucerit cu simțul tău tactil

când împărțeam cireșii înfloriți,

te agățai de fiecare creangă plină,

îți ascundeai sărutu-n albul florilor

le mângâiai cu gura dornică,…

Continuare

Adăugat de Ninel Vrânceanu la Noiembrie 26, 2014 la 12:30pm — 2 Comentarii

Din pagini și imagini,

îți dăruiesc din viața mea speranța

și fapte-ți dăruiesc să ai putere,

ți-am desenat în pieptul meu prefața,

și-ntâiul tău capitol cu șoapte și tăcere...

îți dăruiesc al poeziilor album,

imagini dintre noi și timpu-acesta plin

am să îți fac un recital și-un prim volum,

din tot tumultul muzicii, tu șlagărul divin!

îți scriu în fiecare zi…

Continuare

Adăugat de Ninel Vrânceanu la Noiembrie 26, 2014 la 10:00am — 3 Comentarii

Aprinzi scânteia nemuririi...

lumină din iubire purpurie,

alint de viață coborât în palme,

îți gust obrajii roz de gingășie

să-mi recunosc în tine nemurirea;

la pieptul meu te am arzând

din gura ta tot focul vreau,

cobor și urc, mă simt visând

trăiesc, mă rog, primesc nou dar;

îmi duci cuvintele-n altare

să-mi nalț peste lumină timpul

din…

Continuare

Adăugat de Ninel Vrânceanu la Noiembrie 26, 2014 la 9:00am — 1 Comentariu

citește-mă și tu!

citesc în cărțile deschise-n mine

să aflu câte pagini am parcurs deja,

mi-e dor să-mi amintesc de mi-a fost bine,

și mai ales mi-e dor de jumătatea mea...

mi-e dor să aflu unde sunt acum,

la care pagină, la ce desen alb-negru...

mi-e dor să-mi recunosc acel duios parfum

din inocența unei clipe, vis...integru...

din lutul pus inițial curat și…

Continuare

Adăugat de Ninel Vrânceanu la Noiembrie 24, 2014 la 6:30pm — 2 Comentarii

De unde să te iau!...

te caut iubire fără vreun reper,

căci nu mai văd, nu mai aud

credeam că suntem sub același cer,

dar nu te aflu...

am colindat o parte din văzduh,

am tresărit adesea crezând că te-am găsit

eram așa de plin de spirit și de duh...

de van apoi...

privesc tot mai adânc în mine,

te simt că ești acolo, ascunsă undeva 

și…

Continuare

Adăugat de Ninel Vrânceanu la Noiembrie 23, 2014 la 10:30am — Nu sunt comentarii

Dau formă unui vis!

sunt un boboc de crin în țara prinților,

plutind ca floare roză de cais departe,

dau formă unui vis și un fior părinților,

că înfloresc peste văzduh în libertate;

mi-e înflorirea dulce și nectarul lavă,

în zborul meu adun polen și soare,

tumultul rogvaiv din firea mea suavă,

îmi dă un dor de înflorire și ardoare...

mi-e dor să înfloresc printre…

Continuare

Adăugat de Ninel Vrânceanu la Noiembrie 20, 2014 la 9:00pm — 1 Comentariu

Mi-e dor de fluturi!

privesc sclipirea dintr-o umbră,

un gând din amintiri abia trecute,

parcă tresar...la o idee sumbră

că totu-i trecător și mult prea iute...

s-a dus și zborul clipei aurite,

când fluturii se înmulțeau nocturn,

s-a scurs nectarul din clepsidre

căci timpul pendulează taciturn...

prin griu-acesta dintre ceruri

mi s-a părut că trece-un…

Continuare

Adăugat de Ninel Vrânceanu la Noiembrie 20, 2014 la 5:30pm — Nu sunt comentarii

Tumult,rămâi!...

am ars și eu o clipă nefiresc,

părea o aură divină,

așa mă știu că te doresc

în clipa dintre aur și lumină...

te-ai așezat între aceste legi

să mă seduci definitiv,

să nu mai știu de când mă legi

cum de mă arzi retroactiv...

îmi faci din suflet foc astral

să-ți fiu lumină matinală

tu, dorul unic și…

Continuare

Adăugat de Ninel Vrânceanu la Noiembrie 19, 2014 la 1:00pm — Nu sunt comentarii

pribeag e dorul meu,

voi căuta prin cuiburile iernii

căldura unui adăpost de suflet gol,

în locul unde-și pun trofee cerbii

am să sădesc o floare de izvor...

și-am să aștept să înflorească.

dintr-un mesteacăn în albire,

am să-mpletesc un leagăn pur

ca dacă vine luna s-o privească

s-o legăn, s-o adorm și să o fur 

să-i iau din aura-i de astru…

Continuare

Adăugat de Ninel Vrânceanu la Noiembrie 18, 2014 la 5:00pm — 4 Comentarii

Cântă un dor

pentru sărutul tău mi-e inima-n zbucium,

timpul prea iute m-apasă pe tâmple,

sufletul plânge ca o chemare de bucium

să vii dintre văi, un gol să se umple...

să-ți strâng legănarea de umeri în brațe,

sărutul să vină în cascade adânci,

ne cânte un dor, ca un imn să se înalțe

peste

Adăugat de Ninel Vrânceanu la Noiembrie 14, 2014 la 9:00am — Nu sunt comentarii

În mine e soare!

se scutură norii de ploi și de timp

în sufletul meu se întâmplă ceva,

calc sufletește pe un nou anotimp

trupul mi-e soare iar luna mă vrea!

o legătură cu cerul e-n picurii ploii,

privesc printre ei la astre ascunse,

sfântă lumină ce te-acoperă norii,

îmi susuri în suflet dorul de muze;

aleargă iubind între cer și pâmânt,

mai sfântă lumină ca el nu…

Continuare

Adăugat de Ninel Vrânceanu la Noiembrie 13, 2014 la 6:00pm — Nu sunt comentarii

Rotund mi-e dorul...

treziri înflăcărate din dorurile nopții,

un dor de rotunjiri în palmele căuș,

te chem să vii, din rotunjimea bolții,

din aura ferestrei, în zborul jucăuș

al fluturilor abdominali!

mi-s brațele în flăcări, iar ochii lave

un foc mistuitor îmi arde-n așternut,

am ochii înroșiți, mi-s buzele…

Continuare

Adăugat de Ninel Vrânceanu la Noiembrie 12, 2014 la 9:00am — 4 Comentarii

În rugă tu mă frângi,

privesc icoana ta-n extaz și agonie

o rugăciune spun, să cer neispitire

peste priviri-mi curge atâta măreție

genunchii-mi dau fiori de prăbușire;

oh doamne dă-mi tu duhul potolirii

ca să contemplu opera desăvârșită

dar nu mă lăsa fatidic pradă ispitirii,

îndrăgostit de-o frumusețe infinită!

atât de pământeană, totuși sfântă,

acest…

Continuare

Adăugat de Ninel Vrânceanu la Noiembrie 11, 2014 la 8:00am — Nu sunt comentarii

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor