Blogul lui Ninel Vrânceanu -- Arhiva Decembrie 2014 (26)

din alb condei

să te zidesc din fulgi de nea

luminii să te dăruiesc,

în iriși ți-aș aprinde-o stea

dar gura, cum s-o fac să n-o topesc?

ți-aș face umeri din argint...

din cer albastru și fiori de lună 

în nopți de iarnă, când te-alint...

dar cum să-i fac...când fruntea-i fură!?

cum să-ți descriu în taină chipul,

când sufletul îmi țipă în…

Continuare

Adăugat de Ninel Vrânceanu la Decembrie 27, 2014 la 6:00pm — Nu sunt comentarii

Te caută un dor

te caută iubirea în locul de la piept

să-ți simtă nesfârșirea mai lungă ca a ei,

un dor rămas la tine mereu am să-l aștept

să înflorescă aievea cum florile de tei...

angelice dorinți din timpuri neuitate,

destinele unite prin taine mult prea sfinte

iubirea fără margini, dorinți făr* de păcate...

tăcerea unui gând prelinsă în cuvinte;

mi-ai dus pe…

Continuare

Adăugat de Ninel Vrânceanu la Decembrie 27, 2014 la 10:30am — 1 Comentariu

în tine-s toate florile

ți-aș mai aduce un buchet

de trandafiri și orhidee

și ți-aș lăsa un semn la piept

sub prima formă de femeie,

țe-aș legăna ca pe un prunc

scăldată în miresme dulci,

pe brațe iz de flori de nuc

pe buze gust de mere dulci...

ți-aș mângâia cu o petală

fiorii alergând prin trup suav,

dorința de-a înflori totală

în clipa dintre inocent și grav...

Adăugat de Ninel Vrânceanu la Decembrie 26, 2014 la 11:30am — Nu sunt comentarii

vis de decembrie,

îmi iau în minte chipul tău

și-adorm cu brațele deschise,

astfel devii aievea visul meu

aprinzi și dor înalți și vise...

îmi duci speranțele-n alai

mai sus de gândul omenesc,

le-ncarci cu viață, le dai grai

să strige toate, te iubesc!

privesc în minte ochii tăi,

câte lumini, câte speranțe ai,

cât foc și cer în…

Continuare

Adăugat de Ninel Vrânceanu la Decembrie 24, 2014 la 10:00am — Nu sunt comentarii

Atât de femeie...

ce ai în tine de mă tulburi

femei dintre vise și pământ,

cum de reînvii în mine joc de fluturi

si-mi zbori divină prin cuvânt?...

ce ai aprins cu foc din ochii tăi

în mine ca o primăvară-nsorită în cer,

cum de mă arzi din irișii văpăi

dintr-un tablou?...prin ce mister!...

cât de frumoasă ești femeie...

i-atâta soare-n chipul tău…

Continuare

Adăugat de Ninel Vrânceanu la Decembrie 23, 2014 la 9:00am — 1 Comentariu

copil drag,

nici nu-ndrăznesc să te iubesc

așa cum mă îndeamnă dorul crunt,

acum, când toate se albesc

ți-aș lua doar sufletul în palmă, să-l sărut,

ți-aș lua din ochi o strălucire

...un început de lacrimă dintr-un suspin,

să o transform în stele și uimire

prin sufletul copilului senin...

mânuțele întinse către soare

să le sărut în palme…

Continuare

Adăugat de Ninel Vrânceanu la Decembrie 22, 2014 la 10:30am — 1 Comentariu

Din aripile tale zbor!

mai dă-mi din aripile tale doar avântul

de voi zbura, ți-oi duce dorul sus

nemărginiri acolo, în mine doar cuvântul

din prima răsuflare, un suflet nesupus...

îmi place înălțimea și cred în libertate,

al slovelor alean durerilor de timp,

iubirile trăite prin legi până departe

cu sufletul să-mi vindeci o zi 

Adăugat de Ninel Vrânceanu la Decembrie 18, 2014 la 7:30pm — Nu sunt comentarii

Trei vieți

trei zile-n munți cu tine, la Trei Brazi,

cum ți-ai dorit atâtea nopți în zori să arzi,

să te prelingi ca florile de gheață, lin

să uiți că altei lumi îi aparțin, că tu ești vis

iar eu o boltă...că două trupuri se revoltă

pe așternut de suflete asemeni...

ți-aș ține în brațe viața, strâns,

când tu-mi dai viața într-un surâs,

din două să fim una, cât...o mie, trăind

la fel ca-n poezie, goliți dar împliniți o…

Continuare

Adăugat de Ninel Vrânceanu la Decembrie 17, 2014 la 7:00pm — Nu sunt comentarii

clepsidre

în zilele de van cotidian,

te-aștept minune să mă luminezi,

să-mi risipești nisipul pluvial

să mă inunzi cu dor să mă așezi,

să-mi iei al vanului ponton,

dintre înot și plutirea spre derivă,

un far aprins și

Adăugat de Ninel Vrânceanu la Decembrie 17, 2014 la 12:30pm — Nu sunt comentarii

Un fluture îndrăgostit de-o floare!

tu îmi cunoști și viața și destinul,

în clipele atât de preaintens trăite

că pieptul tău mi-acoperă suspinul,

iar mâinile micuțe, tâmplele albite.

fluid divin între un fluture și floare,

când ea-i festin culorii înfometate,

iar el necatarul dintr-o dezmierdare

metamorfoze-n hrăniri predestinate.

atâta profunzime între două…

Continuare

Adăugat de Ninel Vrânceanu la Decembrie 17, 2014 la 10:00am — 4 Comentarii

O ancoră în centrul lumii...

alunec printre razele de soare matinal

cu trandafiri în palme să te cuceresc,

să-ți spun povestea mea de fluture banal

pierdut printre-nfloriri de măr trupesc,

 

te caut iar și iar cu patimi curse-n lacrimi,

acest contrast din doruri strânse în zbor

m-agăț de stele cu aur alb pe margini,

s-ajung…

Continuare

Adăugat de Ninel Vrânceanu la Decembrie 14, 2014 la 10:30am — Nu sunt comentarii

De veghe

îmi risipesc a nopților magie,

prin locuri prea întunecate,

iar zilele cum legea firii scrie,

zidesc iubirii marea libertate

îmi pun în slujba lumii viața,

cu dorul sincer de a dărui

mă rog să pot reda speranța,

din ea să pot și eu trăi...

mi-e dragă înflolrirea dăruirii,

mi-e drag să dau

Adăugat de Ninel Vrânceanu la Decembrie 13, 2014 la 7:30pm — Nu sunt comentarii

Mi-e dor de noi!...

nu-mi regăsesc iubito echilibrul

decât în zbuciumul iubirii tale!

aprinde-mi visele, oprește-mi timpul

și scapă-mă de însingurare...

ia-mi trupul dintr-o agonie

și pune-i suflet peste rănile în van,

mai umple tu cu gingășie

atâta gol și vid cotidian...

mi-e dor de noi, de acea stare,

uitați de lume și de timp,

când…

Continuare

Adăugat de Ninel Vrânceanu la Decembrie 12, 2014 la 5:30pm — Nu sunt comentarii

Între zăpezi,

se duc și florile și înverzirea

și dansul ruginiu al frunzelor rebele,

doar tu rămâi să colorezi trezirea

și să-i șoptești dorinței mele!

m-ai tulburat cu dorul tău de-alint, 

o simfonie-mi este sufletul pârdalnic,

atinge-l să valsăm prin infinit

cu notele din portativu-ți…

Continuare

Adăugat de Ninel Vrânceanu la Decembrie 11, 2014 la 6:30pm — Nu sunt comentarii

ce dor te-a dăruit!

ce nalți sunt ochii tăi iubito,

ce gură precum două bolți roșind,

a genului sculptură-ai răvășit-o

și dălți și brațe și arte copleșind...

ce dor de preadivin te-a dăruit,

din câte frământări ți-a fost truparea,

cât chin și câte patimi s-au jertfit,

ca îngerii să-ți aripeze înfățișarea!

ce zămislire a lăsat divinul,

în libertatea…

Continuare

Adăugat de Ninel Vrânceanu la Decembrie 11, 2014 la 4:30pm — 1 Comentariu

Mai plin de chin

îmi cresc la piept trei doruri lungi

cum trei copii la sân matern,

alină ale vieții amăgiri prelungi

speranța mi-o îndrumă spre etern.

îmi cântă când mă simt mai trist,

e viață-n gingășia fiecărui dor

din chinul unui timp prea pesimist

mai zburd prin inocența lor...

renasc astfel din dorurile mele,

să fiu iar hrană pentru…

Continuare

Adăugat de Ninel Vrânceanu la Decembrie 11, 2014 la 10:00am — Nu sunt comentarii

un vals în întuneric

mă pierd prin patimi neștiute

imagini scrise ori pictate,

îmi fură gândul dorul iute

pornit la vals în miez de noapte,

se scutură un ciob de lună,

peste tabloul dintre munți,

departe plânge-un fir de strună

chemând îndrăgostiți…

Continuare

Adăugat de Ninel Vrânceanu la Decembrie 10, 2014 la 7:00pm — 2 Comentarii

Să-mi ningi!

am vrut să-ți simt sărutul

într-un târziu de felinar aprins

să lunec în extaz cu vântul

să mă trezesc de gură nins...

de ochii tăi am vrut s-adorm,

în prealumina de dorinți,

în murmur să mă las diform

un zbucim plin de neputinți,

la pieptul tău să mor o clipă

că sufletu' mi l-ai supus,

mai zbor c-o singură…

Continuare

Adăugat de Ninel Vrânceanu la Decembrie 10, 2014 la 5:30pm — Nu sunt comentarii

pentru filozof

mi-am luat cuvintelor un interpret

să le mai explice unei ființe-anume,

că nu mai este-ndeajuns să fii poet,

obligatoriu să spui lucrurilor pe nume!

voi explica prin el ce-am vrut să spun,

ce stare am, ce gânduri, ori ce vise,

iar dacă nu-i deajuns de filozofic, bun!...

am să pictez ceva...din cele scrise...

voi spune pe-nțelesul…

Continuare

Adăugat de Ninel Vrânceanu la Decembrie 9, 2014 la 4:00pm — Nu sunt comentarii

lină migdalină,

mă ții în viață vis, cules din așternuturi

nălțare către ziuă-n primul joc de fluturi,

mă duci din chin în arte, iubirilor zălog

credință și speranță prin tine să mă rog,

îmi vindeci de pământ căderea unui dor,

din chinul prăbușirii faci aripi unui zbor,

în gânduri fade-mi pui dorința pentru vis,

din drama veștejirii verzești alt paradis;

întinzi…

Continuare

Adăugat de Ninel Vrânceanu la Decembrie 9, 2014 la 10:30am — Nu sunt comentarii

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor