Ninel Vrânceanu's Blog (1,016)

Surâsul tău, savori de toamnă...

zâmbeşte sufletu-mi surâsului tău hrană,

l-aş prinde-n colţul stâng al gurii mele,

de-aş şti a-l veşnici l-aş presăra pe-o rană,

din el aş face ziua soare şi noapţii i-aş da stele!

mi-s ochii lungi dorinţi de gura ta savoare,

oricât mi-ar spune zeii că-i zborul prea înalt,

am sufletu-n suspin de-această grea visare,

mi-e dorul mult prea greu şi gându-i prea…

Continuare

Adăugat de Ninel Vrânceanu la Septembrie 11, 2015 la 8:30pm — Nu sunt comentarii

Unde să-ţi scriu?

aş srie pe-o stâncă,

ori pe-un ram de măslin,

sau în bolta adâncă,

într-un colţ de senin!

aş scrie despre-o minune,

dar...nu ştiu să încep...

sunt stări fără nume,

ori eu...aşa le percep...

parcă s-a oprit timpul,

şi clipa-i mai lungă...

s-a schimbat anotimpul,

dar vremea-i…

Continuare

Adăugat de Ninel Vrânceanu la Septembrie 9, 2015 la 10:00am — Nu sunt comentarii

M-apasă un dor matinal!

un dor indecent mă strânge de gât,

te-aş săruta pe obraji, pe suflet pe gând,

te-aş ţine de umeri să-ţi simt tresărirea,

ţi-aş fi răsăritul ce-ţi gustă trezirea...

îmi inundă în piept tot zbuciumul nopţii,

braţele-mi ard cât le-am înălţat bolţii,

mă voi ruga ne-ncetat la Feciora Maria,

să-mi ajute cumva să-ţi aflu chimia.

mi-e dor să te ştiu cum…

Continuare

Adăugat de Ninel Vrânceanu la Septembrie 9, 2015 la 5:00am — Nu sunt comentarii

O vară s-a dus...

de-ai să mă uiţi rătăcind prin toamna târzie,

să-ţi aminteşti că ţi-am fost cântecul verii,

că eu am plâns deseori, mâzgălind pe hârtie

vise şi doruri, surâs şi uimire şi taina tăcerii!...

de ţi-e chinul prea greu, că toate te-apasă,

de ţi-s ochii prea trişti de zbuciumul lumii,

vino-n sufletul meu şi spune-ţi...s-acasă!...

îţi vei simţi suspinul pierind în zâmbetul…

Continuare

Adăugat de Ninel Vrânceanu la Septembrie 8, 2015 la 1:30pm — Nu sunt comentarii

Iubeşte-mă toamna!

cade o frunză de dorul pământului,

mi-e dor de o muză ca leac al cuvântului,

privesc peste codri cu un strop de tristeţe,

cum de mă doare o aşa frumuseţe!

atâtea culori de-mi lacrimă ochii...

de n-ar pierde pădurea mulţimea de rochii,

de nu s-ar scurge în foşnet seva înverzirii,

de mi-ar fi arămiul anotimpul ibirii!

iubeşte-mă toamna, îmi vine…

Continuare

Adăugat de Ninel Vrânceanu la Septembrie 8, 2015 la 12:00pm — Nu sunt comentarii

Un zbor simultan,

de-ţi voi cunoaşte vreodată extazul...

vom pluti şi mai sus decât visele mele,

un zbor simultan când tremură iazul,

iar luna se scaldă într-o ploaia de stele!

atunci voi cunoaşte toate trăirile tale,

de-odată trecând peste linia infinitului...

voi şti asculta cum înfloreşte o…

Continuare

Adăugat de Ninel Vrânceanu la Septembrie 7, 2015 la 1:30pm — Nu sunt comentarii

Un sărut la cafea,

un dor necuminte aleargă zburdalnic,

să-şi ia potolire dintr-un freamăt carmin,

răsfrângeri rotunde-n matinalul năvalnic,

curgând suprapuse ca o pată de vin;

savoarea şoptirii cu gust de cafea,

în clipirea prelungă pentru-a ochilor tihnă,

un gând amuţind într-un alint de bretea...

o uitare de timp pentru-n suflet odihnă.

farmecul clipei aşternut…

Continuare

Adăugat de Ninel Vrânceanu la Septembrie 7, 2015 la 10:00am — Nu sunt comentarii

Când te-atinge un înger!

s-a oprit universul, să-şi tragă un pic sufletul,

rămas suspendat de atingerea unui înger roşind,

cât de aproape e cerul că-i pot asculta sunetul

când coboară albastru, în sufletul meu şiroid!...

câtă hrănire e-n fluturi din dărniciile universe,

văzduhul e plin într-o clipă de vuietul îngeresc,

cerul se-aprinde, astrele-s mai albe, mai dese...

un înger împarte un gând,…

Continuare

Adăugat de Ninel Vrânceanu la Septembrie 6, 2015 la 4:30pm — Nu sunt comentarii

Mi-eşti dragă!

ascultă-mi cuvintele până-n cântecul lor

când ţii ochii închişi pentr-o clipă divină,

eu le-aş dărui acel sens în care nu mor,

dar tu le poţi vindeca dacă unul suspină!

le poţi picura viaţă din acea trăire altfel,

în tine-i muzică fină ca sursă de fericire,

tu poţi lecui cu tandreţe un suflet rebel,

care nu mai are odihnă de-atâta simţire!

tu…

Continuare

Adăugat de Ninel Vrânceanu la Septembrie 6, 2015 la 1:00pm — 1 Comentariu

Spune-mi tu!

mi-e gândul chin pentr-un popas ferice,

mi-e dorul crunt pentr-un sfios amor...!

cum aş iubi, n-am vorbe, dar ţi-aş zice

să-mi spui chiar tu, c-am amuţit de dor!

ia-mi tu curajul din adânc şi îl cuvântă,

să-mi lecuieşti duios netihna păcătoasă,

pune-i şoptirii glas din voce tremurândă,

când strig de-atâtea ori, e prea frumoasă!

suprimă-ţi pentr-o…

Continuare

Adăugat de Ninel Vrânceanu la Septembrie 5, 2015 la 12:30pm — Nu sunt comentarii

Eul din tine!

ascultă-mi tăcerile când vreau să te strig,

desfată-ţi arşiţele când vreau să te ning,

ascultă-ţi muzica dulce din sufletul tău,

vei recunoaşte că am scris-o acolo chiar eu!

deschide-ţi şoptirea din ţipătul amuţit,

ascultă-l cum despică eul, deja răvăşit,

priveşte în tine cu ochii minţii, fără clipire,

vei vedea cât de clar sunt eu, în eul din…

Continuare

Adăugat de Ninel Vrânceanu la Septembrie 4, 2015 la 4:30pm — 2 Comentarii

Sub veşnicia ta,

privesc tabloul tău să-mi mângâi o durere,

îmi pun nădejdilor surâs din ochii tăi angelici,

m-aş face-un ţipăt, dar glasul mi-e tăcere

şi-ngenunchez şoptind, iubire, suntem veşnici!

întind un braţ cu un sărut în palma rotunjită,

să îl aşez drept reverenţă conturului homeric,

mi-ascult o şoaptă, dar mintea mea-i vrăjită

şi nu pricep, cum îmi răspunzi de pare…

Continuare

Adăugat de Ninel Vrânceanu la Septembrie 3, 2015 la 12:00pm — 4 Comentarii

Fructul pădurii,

dintr-un colţ de senin ţi-aş prinde sărutul,

printre frunze astrale ce-ţi lunecă-n irişi,

te-aş mângâia lin, mai adânc decât vântul,

între contururi de fragi răsfrânte în afiniş!

eşti un fruct de pădure mustind de savori,

ascunsă între creste pentru doru-mi înalt,

aş urca să te gust, de ai vrea să cobori...

să mă vindeci de teama...căderii în…

Continuare

Adăugat de Ninel Vrânceanu la Septembrie 2, 2015 la 10:00am — Nu sunt comentarii

Anotimpul frunzelor

te-am desfrunzit în noaptea dintre anotimpuri,

să-mi acopăr tristeţea cu foşnetul tău,

te-am purtat în braţe cu gust de nisipuri

să dansăm pe zbuciumul mării din sufletul meu;

o vară s-a dus, pescăruşii mai plâng a plecare,

ne-au supus pe vecie chemările ţărmului ud...

azi cântecul frunzelor ne va fi aşternutul de mare,

iar tu, zbuciumul lor într-o răzvrătire de…

Continuare

Adăugat de Ninel Vrânceanu la Septembrie 1, 2015 la 10:30am — 3 Comentarii

O clipă de viaţă!

te-aş frânge iubito să-mi sorb nemurirea,

din două pocale preapline de viaţă,

ţi-aş stoarce de timp, cum îşi stoarce iubirea,

hrănirea ferice dintr-o sclipire măreaţă!

ţi-aş prinde trăirea într-un sărut nesfârşit,

o clipă de viaţă oprită de un rost autentic, 

tresăriri să-ţi…

Continuare

Adăugat de Ninel Vrânceanu la August 29, 2015 la 12:30pm — Nu sunt comentarii

Tu

îmi murmuri trezirea cu zorii deodată

sărutul s-aprinzi prin joaca de storuri,

o rază se frânge peste gura-nsetată,

picură aurul matinal o arşiţă-n doruri.

se conturează aievea măreţiile nopţii,

visele prind viaţă în lumina mai albă,

peneluri şi pânze glăsuind cu emoţii,

se-aştern să întâmpine întâia-ţi silabă!

un scâncet şoptit a dorinţi şi-a…

Continuare

Adăugat de Ninel Vrânceanu la August 26, 2015 la 11:30am — 1 Comentariu

Reverenţe!

Poezii de Nina Cassian şi Doina Ioanid, într-un top internaţional al celor mai frumoase 50 de poeme

Continuare

Adăugat de Ninel Vrânceanu la August 23, 2015 la 4:09pm — Nu sunt comentarii

Un foc veşnic,

lumina mea, mai veşnică de-acum,

m-ai osândit la arderea în patimi,

un foc de veci, în flăcări fără scrum,

nestins de anotimpuri, sau de lacrimi.

priveşte-ţi rugul şi te bucură că arde,

ca un altar de suflet condamnat,

sedus topirii, l-ai dus între arcade

să-l ţii mai strâns, dar s-a făcut înalt.

nu poţi să-l potoleşti, să-l mai…

Continuare

Adăugat de Ninel Vrânceanu la August 17, 2015 la 9:30am — Nu sunt comentarii

Hălădui...

pe sufletul meu, ultimul vals şi-a scris nemurirea,

sunetul viorilor se duce în murmur, a rugă,

teii se scutură prin frunze, plângând rădăcini părăsite;

felinarele pâlpâie, un fluture cade în lac, peste praful de lună,

briza e rece...pe ţărm, ultimul val se rostogoleşte, se sparge 

în urlet de câini şi de mare...

şi ai plecat!

Adăugat de Ninel Vrânceanu la August 15, 2015 la 11:00am — Nu sunt comentarii

Te-ai dus prea departe,

ai stat ascunsă-n ocrotirea mea,

cu albul din tăcere ţi-ai luminat menirea,

din pulsul aritmat ţi-ai picurat hrănirea,

să te prefaci din lumânare-n stea...

ai alergat prin libertăţi nemaitrăite,

un fulg de nea plutind cu fluturii deodată,

dintr-un penel cu rouă, te-ai transformat în daltă

ca să ciopleşti în îngeri dorinţa de ispite!

ai risipit în…

Continuare

Adăugat de Ninel Vrânceanu la August 14, 2015 la 10:00am — 2 Comentarii

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor