Luminiţa Cristina Petcu's Blog (134)

Sfîrșit de septembrie

Era o vreme, cînd nu lipseam de la nici o victorie a destinului,

începusem de la un anotimp la altul

să privesc magnoliile cum strîng în brațe pui de vrabie

sub streșinile dinspre miazăzi,

erau, desigur, dintre cele mai splendide și armonioase lucruri

care nu dezamăgesc niciodată.

Atunci toate aveau un înțeles bine definit, între timp

de la…

Continuare

Adăugat de Luminiţa Cristina Petcu la Septembrie 26, 2017 la 5:42pm — Nu sunt comentarii

Dincoace de mine

Cîteodată mă așez dincoace de pleoape,

la adăpostul unei mari liniști

cu speranța că lucrurile se vor întoarce la mine

unul cîte unul, autentice și foarte personale,

în realitate, e doar o formă de…

Continuare

Adăugat de Luminiţa Cristina Petcu la Iulie 22, 2017 la 12:23pm — Nu sunt comentarii

La sfîrșit de primăvară

Mai am de căutat ceea ce-mi aparține

oricît de departe s-ar afla,

de învins tîrziul străzilor cu nume

de cărți din care am citit o vreme,

de scris pe cer cuvinte prevestitoare

după legea prea lentă a uitării,

Mai am de trăit viața mereu egală…

Continuare

Adăugat de Luminiţa Cristina Petcu la Mai 28, 2016 la 12:30am — Nu sunt comentarii

Iubirea care tace

Înaintea propriei căutări

am senzația că văd adevărul pretutindeni,

am nevoie să cred asta,

în realitate insa mă farmecă zilele frumoase de iarnă

pictate cu nori vineții, zăcînd deasupra și păsări

ce-și caută brusc cuiburile altundeva în urma mea.…

Continuare

Adăugat de Luminiţa Cristina Petcu la Ianuarie 2, 2016 la 4:30pm — Nu sunt comentarii

Căutare de sine

Mi-e dor de ninsorile din Santiago

ca de o parte a vieţii în care totul

e suficient de albastru, aevea cum te caut

pînă la cele mai mici detalii despre fericire.

În această privință poate c-ar trebui să trag linie

și să spun: iată drumul pe care-o să merg mai departe

mai curînd decît mi-aş fi putut închipui.

Sînt destule lucruri pe care-aș vrea să le uit

chiar…
Continuare

Adăugat de Luminiţa Cristina Petcu la Octombrie 4, 2015 la 10:52pm — Nu sunt comentarii

Infinita răbdare a dragostei

Aş putea vorbi de îngeri care-mi trec prin suflet,

de infinitul pierdut pe acoperişul oraşului

în care uneori pluteşte apropierea ploii,

de memoria mea îndărătnică asfixiind iarba caldă

şi plină de soare, dar mai presus de orice

aş putea vorbi despre lucruri ce nu se lasă cucerite

decît de asemănări,

sub vîrful…

Continuare

Adăugat de Luminiţa Cristina Petcu la Iunie 21, 2015 la 12:30am — Nu sunt comentarii

Anotimpurile Gironei

Uneori mă gîndesc la tine ca la o carte cu coperţi albastre

în care dorm păsări dintr-o altă viaţă, o ecuaţie

pe care am învăţat-o din logica lui Kizeveter

deşi vîntul încă bîntuie printre trestii

cu bucuria aceea neştiută care mă duce

departe de Timp, de mine care-mi umplu buzunarele

cu solzi de peşte, vara tîrziu, către toamnă,

într-un echilibru fragil şi cu regretul

de a nu-mi fi de ajuns această…

Continuare

Adăugat de Luminiţa Cristina Petcu la Mai 14, 2015 la 12:29am — Nu sunt comentarii

Însemnări de aprilie

Amintirile, în memorie, se decolorează uneori

exact ca acelea pe care le păstrăm în sertare

deşi poate le vedem mai bine cu ochii altuia

în lumea dimprejur.

Pe străzile mele poveştile încep cu

A fost odată o vreme cînd duminicile desenau

flori de cireş iar noi ne citeam destinul în stele

viitoare nopţi în care se-ntîmpla…

Continuare

Adăugat de Luminiţa Cristina Petcu la Aprilie 30, 2015 la 11:00pm — Nu sunt comentarii

A treia voce

http://en.calameo.com/read/00107378733cbabd46238

A fi sub Trandafir



În illo tempore zeul Tăcerii se chema Harpocrate. Chiar şi atunci venea înadins o zi în care Cupidon, inspiratorul iubirii, îi dăruia un Trandafir ca recompensă  pentru muţenia sa şi a-i…

Continuare

Adăugat de Luminiţa Cristina Petcu la Martie 31, 2015 la 11:00am — Nu sunt comentarii

Presimţirea cuvintelor

Uneori, după somnul de noapte,

ne căutam drumul printr-un oraş ambiguu,

alteori înveşmîntaţi în alb

ne uitam la soare pînă ameţeam în timp ce

leoparzii dormeau pe canapele de catifea,

ne repetam unul altuia bătăile inimii

într-un du-te-vino al literelor aşezate

în cuiburile lor, la începutul primăverii…


Continuare

Adăugat de Luminiţa Cristina Petcu la Ianuarie 22, 2015 la 8:48am — 3 Comentarii

Improvizaţie despre fericire

Uneori îngerii ne strigă

din viitoarele zile

răsucindu-se după soare
de parcă ne-ar revela semnele
unei călătorii iniţiatice
prin foşnetul inimii.
Ne-ntoarcem pe străzile din Alfama
în timp ce sîngele învaţă lecţia bătăilor în perete

şi vorbele de mîngîiere ce le…
Continuare

Adăugat de Luminiţa Cristina Petcu la Decembrie 9, 2014 la 1:30pm — 2 Comentarii

Melancolii

Toamna-mi inspiră neliniştea

unui oraş cu zugrăveli albastre

şi teatre din carton decupat,

un buen retiro

pentru îngeri ce nu vor veni niciodată

să-i simţi, să-i vezi, să-i auzi,

la ce mi-ar folosi să întreb cine-a-ncurcat coridoarele

şi scările înainte de somn,

am ajuns tîrziu la acest adevăr bîntuit…

Continuare

Adăugat de Luminiţa Cristina Petcu la Noiembrie 7, 2014 la 11:00am — Nu sunt comentarii

Octombrie

Poveştile sfîrşesc cîteodată în somn,

alteori la o vîrstă cînd buzele tremură

o dată cu vîntul şi cred pesemne

că fiecare om e un Meşter Manole

şi fiecare dor o pasăre peste obrazul lunii.



Nalba de China se-ntoarce după soare

cu ironia suavă a propriei căutări.



În eternitate duminicile sînt fericite…

Continuare

Adăugat de Luminiţa Cristina Petcu la Octombrie 2, 2014 la 11:30pm — 4 Comentarii

Aşteptare

Îmi recunosc îngerul după foşnet

chiar dacă uneori am sufletul învins de

propria-mi căutare

şi destule motive să înţeleg deruta

unui timp în care ploile se-ntorc mereu în Septembrie

sub privirile îngăduitoare ale santinelelor

de culoare albastru-închis.

Lumea şi lucrurile dau impresia că sînt nemuritoare,

lucru evident…

Continuare

Adăugat de Luminiţa Cristina Petcu la August 17, 2014 la 11:22am — Nu sunt comentarii

În vremea ploilor

S-ar putea spune multe

despre sentimentul propriilor limite

chiar şi oraşul îşi schimbă pielea cîteodată

şi cerul, şi plaja

suficient pentru a spori deconcertarea

omului care pleacă în fiecare dimineaţă

în excursie

privind oamenii cu mirare cuminte şi placidă

uneori prea slabă pentru propriile teorii.

Aşa înduri: cînd nu eşti de faţă,

nici în eternitate nimic nu…

Continuare

Adăugat de Luminiţa Cristina Petcu la Aprilie 29, 2014 la 11:00am — 4 Comentarii

Căutări de sine

Şi-acum îmi amintesc cîte ceva din rêves-éveillés,

oamenii închideau în cuşti

hipopotami inocenţi, departe de păşunile lor africane

de răsăriturile lor splendide

în timp ce oglinzile vechi de China se înnorează puţin cîte puţin

cu senzaţia că nu mai e loc pentru suflet

cînd cobori în infern.

Şi e cel mai uşor să mori nimicit de…

Continuare

Adăugat de Luminiţa Cristina Petcu la Martie 26, 2014 la 11:01am — Nu sunt comentarii

Vreme de o întrebare

Cum ar fi să privim

din capătul unei străzi,

baloanele colorate

ca nişte imense portocale albastre,

cum evadează din lagărele de concentrare

în a patra dimensiune.



Într-o sîmbătă ploioasă în care

şi gri-ul doare.…

Continuare

Adăugat de Luminiţa Cristina Petcu la Martie 6, 2014 la 10:00am — 5 Comentarii

După măsura inimii

Multe lucruri contează, însă doar unul în mod absolut. 
  
În ochii lumii contează dacă ai succes sau dacă eşuezi. 
Contează dacă eşti sănătos sau bolnav, dacă eşti educat sau nu. 
Contează dacă eşti bogat sau sărac.…
Continuare

Adăugat de Luminiţa Cristina Petcu la Septembrie 1, 2013 la 10:30am — 2 Comentarii

Însetarea absolutului de sine

Am trecut graniţa somnului, cu mai puţină naivitate şi poate mai puţin orgoliu,

depănînd prin labirint manierismul cosmic al frescelor de la Ajanta

ş
i amintirea unei insule ce înfloreşte cu brusca exuberanţă a liliacului alb,

cu ciorchini grei ca de zăpadă, cuvîntul de dincolo de cuvinte. După măsura îngerului.

Ş
i n-a rămas decît această poveste cu gustul tău dulce încercuit de…

Continuare

Adăugat de Luminiţa Cristina Petcu la Aprilie 21, 2013 la 11:00am — 8 Comentarii

Între inefabil şi tonuri din Noile Hebride

Cîteodată mă dor cuvintele

la capătul dinspre nord al iernii,

alteori sîngerez sub frînghii de ape şi-mi pare

că nu mai aud nici măcar întrebările, pe care de obicei

mi le pun singură, ameţită de soare…

Continuare

Adăugat de Luminiţa Cristina Petcu la Martie 26, 2013 la 10:33am — Nu sunt comentarii

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor