Elena Paduraru's Blog (21)

Prezentul vine din trecut

Miez de dor - călător, neştiut –

duce lin un suspin spre trecut…

Amintiri din pagini azurii

se perindă, pe rând, fumurii.       

 

Când trecutul le trece în ceaţă,

prezentul nu le poate da viaţă,

paiaţa  cu-n zâmbet oftează

şi tristeţea  în suflet vibrează.

 

Răsfoiesc iar pagini în grabă,

poate văd un soare podoabă

la clipele sortite iubirii…

Dar ceaţa nu-i dă loc…

Continuare

Adăugat de Elena Paduraru la Mai 3, 2012 la 2:59pm — Nu sunt comentarii

Scormonesc în ninsoare

Gândul viscoleşte
ninsoarea din mine,
sperând să te vadă.

Mă umple şi rece
sub pătură caldă
se-ngroapă în sine.

Din lacrimi
în lacrimi încolţeşte,
spre ziua de soare.

Ochii-mi scormonesc
s-oglindească
aceeaşi candoare.

Adăugat de Elena Paduraru la Mai 15, 2011 la 3:16pm — Nu sunt comentarii

A venit iarna prin vise

Câmpii şi dealuri se perindă-n privire

prin chenar de sticlă în trecut rătăcesc,



amintiri ţesute de timp în iubire

rugătoare mă-mbie, le reîntregesc,



iar timpul se leagănă în murmur de tren,

şoptit mă recheamă drumul spre nicăieri,



plutind visătoare pe acelaşi refren,

îmi caut speranţa coborâtă din ieri,



zămislită-n vise dinspre caldele veri,

se-ascunde în ceaţă, uitarea o cerne



şi fulgii valsează printre reci…

Continuare

Adăugat de Elena Paduraru la Mai 15, 2011 la 3:15pm — Nu sunt comentarii

Singurătatea

Pe drum, de timp întristat,

sprijinindu-se 

de-un amărât de toiag,

Singurătatea, singură,

agale se târăşte greoi,

cu-o traistă în spinare

plină de griji şi de nevoi.



Din când în când,

ridică privirea-i mioapă,

se preface, zâmbind amar,

că cercetează zarea

şi dă din cap

ca şi cum ar vedea ceva

prin întunericul gri,

ce vrea să fie zori de zi.



Oftează în sine,

îşi soarbe oftatul

în lipsă de aer…

Continuare

Adăugat de Elena Paduraru la Mai 15, 2011 la 3:14pm — Nu sunt comentarii

Floarea de "nu mă uita"

„Nu mă uita”, floare mică,
în grădină, singurică,
pune vorbele blajine,
în cleştarele senine.

Acum, cântă despărţirea,
şi îşi scurge clipocirea,
risipind-o prin petale,
lin, în clipele astrale.

Zâmbetul, senin-albastru,
coborât e dintr-un astru,
vrând să mângâie clipita,
ea, poftita, negrăita,
blând şopteşte: „nu mă uita”,
aşa ne-a sortit ursita.


3.12.2009
Elena Păduraru

Adăugat de Elena Paduraru la Decembrie 5, 2009 la 9:36pm — Nu sunt comentarii

Prin fire de dor

Pe o toamnă-n timp târzie



Pe toamnă, în timp târzie,

dup-o lungă amnezie,

la gura sobei poposesc,

încet, încep să scormonesc

a vremii bătrân jăratic,

sfera omului tomnatic.



Cu a mea umilă pană,

adun gândurile-n strană,

ce în murmur de idilă

curg pe-o-ngălbenită filă.



Prin fire de dor



Viaţa cu ale ei anotimpuri

curge subtil prin albii de timpuri,

clepsidra în fire de…
Continuare

Adăugat de Elena Paduraru la Octombrie 25, 2009 la 10:54am — 6 Comentarii

Zidul



În lumea mea, dacă ai fi un lac însingurat, în lună argintie mă prefac,

prin raze blânde să cobor, ca-n tremurânde unde să mă scald.



În lumea mea, de-ai fi un răsărit de soare, în ciocârlie este a mea schimbare,

întâiul cânt eu să ţi-l dau în prag de zori de zi, iar tu să mă asculţi cu drag.



În lumea mea, de-ai coborî, în scânteiuţă eu m-aş transforma,

ca ochiul tău să-l decorez cu-n colţ de strălucit…
Continuare

Adăugat de Elena Paduraru la August 3, 2009 la 6:04pm — Nu sunt comentarii

Mă-mbrac în flacără stelară

Iubite,

am primit scrisoarea ta,

e-o graţioasă poezie,

ecou din vârf de munte

împrăştiat spre vale

prin unde siderale.



Citesc

şi recitesc gândurile tale

aduse-n vârfuri de talazuri,

prin cântul mării

din sufletul aşteptării.



Nu ştiu nici acum

de-am fost flacără sau spin,

sau îndelung suspin,

de-am fost eu sau, poate alta...



Şi totuşi,

în cântul tău

de flacără stelară

mă-nbrac

a…
Continuare

Adăugat de Elena Paduraru la Iulie 13, 2009 la 9:56pm — Nu sunt comentarii

În noaptea mea

În noaptea mea a răsărit o stea
care se vrea
luminătoare pe cărarea mea.

În lumina ei pulsează o rază
care se vrea
în iubire o eternă oază.

Mă adâncesc în luminarea sa
voind
iubirea mea să-i fie asemenea.

În noaptea mea iubesc o mică stea
ce o doresc
în inimă-mi necontenit să stea.

Adăugat de Elena Paduraru la Iulie 13, 2009 la 9:55pm — Nu sunt comentarii

Pe strada cenuşie

Privesc afară,

prin fereastra mată

de scurgerile grăbite

din ploaie-nvolburată

şi-ncerc să văd cum norii

transformaţi în agitate râuri

bolborosesc pe străzile înguste,

risipindu-se apoi,

prin gure de canale.



Norii zoriţi,

se zvârcolesc

în stânga şi în dreapta,

iar tunetele

în fulgere se luptă,

ţesând huruitoare pânze

cu-nfiorătoare fire de lumină.



Surprinşi de ploia gravă,

prin râuri…
Continuare

Adăugat de Elena Paduraru la Iulie 13, 2009 la 9:54pm — Nu sunt comentarii

Toamna din noi

Au îngălbenit zilele

încolăcite pe toamna din noi,

dar mustuind a rod copt

adunat din lacrimi şi surâsuri,

trimise apoi prin lume

să se ştie de noi

că n-am zăbovit degeaba în doi.



Toamna din noi,

pe nesimţite

a părăsit pe unul din doi,

lăsând greutatea

serilor însingurate,

să-ncreţească

cearcănele ochilor obosiţi

de plânsul

ce le inundă timpul şi spaţiul.



Cu cea mai rămas

toamna…
Continuare

Adăugat de Elena Paduraru la Iulie 13, 2009 la 9:52pm — Nu sunt comentarii

Spre ziua ce vine

Dorul meu,

călătorind spre stele

a căutat,

rătăcind printre ele

un colţ de stea

pe care,

a construit

castelul viselor mele.



Acolo,

mi-a plămădit sufletul

în dor şi iubire,

trimiţindu-l

să se reverse spre tine,

căutându-ţi cărarea

printre munţi şi coline.



Te-aştept,

la căsuţa noastră

din colţul de stea,

în doruri brodată

şi cu visuri ţesută,

s-o decorezi

prin gânduri…
Continuare

Adăugat de Elena Paduraru la Iulie 13, 2009 la 9:51pm — Nu sunt comentarii

Căutare

Aş plânge
dar, lacrimi nu mai am,
aş râde
dar, zâmbetul
l-am pierdut cândva,
aşa că tac
şi m-adâncesc în mine,
poate într-o zi îmi voi găsi
echilibrul balanţei
dintre mine şi Mine.

Adăugat de Elena Paduraru la Iulie 13, 2009 la 9:50pm — Nu sunt comentarii

La bunici



Mi-am luat traista cu rime

şi-am pornit în adâncime,

spre aducerile-aminte,

când eram copil cuminte.



M-am oprit pe o câmpie,

unde macii te îmbie

a zbura pe-a lor petale,

purpure în estivale.



M-am oprit pe-o ulicioară,

la o poartă legendară,

adâncit în barba-i albă,

stă bunicul cu o babă



şi vorbesc în gura mare

ce-a păţit un oarecare,

apoi zic şi pe…
Continuare

Adăugat de Elena Paduraru la Iulie 13, 2009 la 9:49pm — Nu sunt comentarii

Perpetua căutare

Lipită de aripile gândului

în zbor lin de condor

mă adâncesc în cerul meu,

căutând cu speranţă în zare

un punct de orientare.



Trec cu ochi temători

prin nourii vieţii,

încercând să răspund

ecoului din mine,

care vine

îl simt, parcă vocea-i aud,

fără să-l văd

de ceaţa prea multor

gânduri.



Şi totuşi planez

prin ceaţa din mine,

căutându-l pe Sine,

poate într-o zi îl voi găsi

sau el mă va…
Continuare

Adăugat de Elena Paduraru la Iulie 13, 2009 la 9:30pm — Nu sunt comentarii

Ochi verzi



Un parfum de tei m-ademeneşte-n amintiri

Şi zumzet de albine mă poartă-n arcuiri

Spre ochii verzi ai tatei şi zâmbetu-i blajin,

Ce-mi alungau adesea surâsuri de pelin.



Cu mersul legănat şi cu frizura creaţă,

Nălţându-mă un pic, prin lumea de verdeaţă,

Mă-ndreptam spre tata cu braţele întinse,

Zâmbind chemării lui, ce sufletu-mi cuprinse.



Prin alintări de vânt, în dans de balerine,

Valsau… Continuare

Adăugat de Elena Paduraru la Iulie 13, 2009 la 9:30pm — Nu sunt comentarii

Te aşterne



Rătăcesc pe căi astrale,

rând din nou să te-ntâlnesc

printre gânduri de cristale

dorul tău să-l arcuiesc.



Ai fost gând ca o cometă

unică clipită-n viaţă,

ce-a lăsat a sa amprentă

şi s-ascurs apoi în ceaţă



Vino iar mică cometă

şi în cale-mi te aşterne,

fii iubirea mea completă

ce în viaţă mi se…
Continuare

Adăugat de Elena Paduraru la Iulie 10, 2009 la 9:30pm — Nu sunt comentarii

Urme-n nisip

Din necuprins,

în paşi mărunţi,

tu, omule, ai pornit

şi te-ai oprit

să poposeşti

pe astrul sfânt.

Pe-al său nisip,

în paşi mărunţi,

o clipă ai trecut

şi-ai conturat

urme-n nisip...

Urmele,

la rândul lor,

în urma ta

vor poposi o clipă

şi-n urma lor

noi urme vor lăsa...

Iar, tu, neobosit

spre alt infinit

cu paşi mărunţi

vei drumeţi,

urme-n nisip

din nou, tu vei… Continuare

Adăugat de Elena Paduraru la Noiembrie 18, 2008 la 11:39pm — Nu sunt comentarii

Sunt gândul uitat

Sunt gândul uitat,

născut

din spuma cuvintelor

plămădite de tine

sub luciul stelelor,

pe care-ntr-o zi

l-ai părăsit

şi te-ai pitit

dup-o amorfă piatră.



Timid şi trist,

gândul

în jur priveşte,

sperând că te vede,

dar ceaţa-l orbeşte

cu roua clipelor

ce-n lacrimi curgând

pe trupul de gând

cu dalta de dor conturat



Se topeşte subtil,

flămând

de-a ta hrană-cuvânt

şi-ncet,… Continuare

Adăugat de Elena Paduraru la Noiembrie 18, 2008 la 11:29pm — Nu sunt comentarii

Pe-o cărare-ngălbenită

Paşii-mi vin din depărtare
şi se-ndreaptă pe-o cărare
peste frunze-ngălbenite
din a vieţii-timp venite,
au speranţa călăuză
şi o mică buburuză,
ei, te cheamă şi pe tine
în a frunzelor destine.
15.10.2008
Elena Păduraru

Adăugat de Elena Paduraru la Noiembrie 18, 2008 la 11:26pm — Nu sunt comentarii

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor