„TEATRUL CA UN ALTAR-FORTĂREAȚĂ” - O TEATROLOGIE LUDIC-ICONOCLASTĂ

Semnificația „Teatrului ca un altar-fortăreață” (atât a volumului în sine, cât și a sintagmei alese pentru titlu – preluată dintr-o replică a piesei „Fața nevăzută a visului împlinit”) este cea mai relevantă, poate, în raport cu evoluția profesională (și personală, ba chiar karmică) a autoarei Cornelia Alexoi. Rezultatul cel mai actual al acestor patru decenii de viață dedicate Thaliei se regăsește în cele patru piese ale „Teatrului ca un altar-fortăreață”.

Lucru lesne de înțeles, avem de-a face cu o formulă de teatru... nu „sărac” (nicio legătură cu Antonin Artaud) ci economic și simplu (dar deloc simplist) pe cât de accesibil scenic, pe-atât de complex și aprofundat semantic.

Un principiu elementar al dramaturgiei spune că, odată concepute și construite bine personajele, piesa (sau scenariul) se va succede de la sine, iar volumul de față o exemplifică pe deplin. Conține patru piese în câte un act, bazate pe formula unității de timp, spațiu și acțiune.

Sub aspect dramaturgic, avem de-a face cu ceea ce s-ar numi „dialoguri dramatice”. În toate cele patru piese se desfășoară confruntări verbale între mentalități, concepții, caractere, profiluri psihologice, tipuri de personalitate. La prima vedere, pare să se „întâmple” foarte puțin; de fapt, se întâmplă neașteptat de multe – mai ales în plan intelectual, cognitiv și emoțional. Fiecare piesă reprezintă câte un act semnificativ din viața personajelor sale, cel puțin revelator, dacă nu chiar fatidic – cazul din „Ochelarii dragostei”, unde întorsătura dramaturgică îi plasează pe soții Tomescu în situația unei alegeri de tip ”point of no return” (sau, cum i se spunea lui Gordon Freeman în jocul ”Half-Life”, la final: ”It’s time to choose”…)

În pofida titlului amăgitor, „Ochelarii dragostei” este cea mai complexă, insolită și iconoclastă piesă a cvartetului. Principala ei calitate constă în dibăcia de a structura etapizat marea răsturnare centrală, printr-o construcție a tensiunii în trepte, abordată pe două paliere caracterologice: mai întâi, raportat la Laura (mama), apoi și față de Victor (tatăl).  Iar în continuare, se dezvoltă o perspectivă oarecum paradoxală… Contextul epic al piesei se referă la o situație de viață extrem de complicată, problematică și instabilă, sub aspectul moravurilor, al prejudecăților, al automatismelor morale și psiho-afective înrădăcinate. La un nivel mai amplu (și, în același timp, mai aprofundat) am putea spune că noua situație de viață relevată evoluează neverosimil de operativ spre deznodământ, dar abilitatea dramaturgică a autoarei face ca această desfășurare scenică să decurgă întru totul veridic.

Pe locul doi, sub aspect atât dramatic cât și dramaturgic, se situează „Fața nevăzută a visului împlinit”. Aici revelația semnificativă se produce după trei sferturi din piesă, declanșând reacții de ordin psihologic, afectiv, spiritual – și, în consecință, repotențează sensurile fundamentale pe baza cărora s-a construit până atunci edificiul ideatic. (Dac-ar fi să sugerăm aici o comparație aproximativă, ne putem gândi la celebra replică ”I'm your father”, care răsturna la un nivel esențial două ditamai filmele: ”Star Wars – A New Hope” și ”The Empire Strikes Back” – desigur într-un cu totul alt context epic, semantic, de gen, etc.) Semnificativ este efectul acestei dualități dramaturgice (înainte și după dezvăluirea „feței nevăzute” a „visului împlinit”) asupra întregii meditații privind condiția omului de teatru, care constituie tema piesei. O soluție extrem de inspirată este aceea a contextului: cafeneaua ca spațiu teatral, cu implicațiile ei din zona producției, a finanțării, a relației dintre personaje și între laturile complementare ale teatrului: artă și business.

„Tații iartă mai greu” – este o piesă rotundă, echilibrată, dar cu un element-surpriză mai redus ca imprevizibilitate. Principalele sale valențe sunt de ordin moral, sentimental, afectiv, pornind de la universul tematic atât de amplu, dens și încărcat emoțional, al părinților cu copiii stabiliți pe termen lung (virtualmente definitiv) în străinătate. Comoara reală a piesei constă în vasta galerie de amintiri părintești, în egală măsură captivante, emoționante, veridice și originale, îmbinând propria experiență maternă a autoarei cu dezvoltările ficționale creative, mereu proaspete.

Faptul că prima piesă din volum se situează abia pe locul patru în această analiză nu semnifică nicidecum slăbiciune, ci simplitate (deloc „simplistă” – nota bene !).

„Cum mai stai cu dragostea ?” este, în esență, un dialog -  mereu dinamic, sprinten, spontan și surprinzător, un duel de replici scăpărătoare, ironii încrucișate, citate celebre, parafraze și trimiteri culturale din cele mai diverse. Ar fi de presupus că va oferi cea mai serioasă provocare viitoarelor sale interprete, obligându-le să-și găsească resurse cu totul speciale de diversitate și naturalețe, plus aprofundare semantică pentru această goană galopantă, „fără niciun moment de plictiseală”, prin spiritualitatea feminină cu valențe intelectuale și culturale certe – ferm motivate din scriitură, dar deloc accesibile la „prima mână”, facil și comod actrițelor. S-ar putea spune că e un nou exemplu al dificilei relații dintre polii, aparent antitetici, simplu și complex.

(Florin Stănescu – traducător)

 

Vizualizări: 37

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de Adrian Scrimint pe Ianuarie 29, 2020 la 3:29pm

Aprecieri pentru munca depusă, plauzibilă, care stimulează curiozotatea cititorului, fie el și iubitor de teatru. Mari carențe la nivel național avem și pe latura libretiștilor, care trebuiesc cu predilecție amintiți. Magna cum laudae!...

Comentariu publicat de Contact Cultural pe Ianuarie 27, 2020 la 8:39pm

Sunt impresionat de activitatile dvs, as vrea sa va propun, prin Asociatia Contact Cultural, regizarea unui teatru pentru copii pe baza a doua carti scrise de dna Nicoleta Simian pe care o promovez prin Asociatie. Una dintre povesti e tradusa si in germana, iar una dintre carti cuprinde povesti in versuri. Pe de alta parte, v-as mai propune o nuvela in lb. engleza scrisa de mine, o nuvela, spun eu, suprarealista.

In cazul in care propunerea vi se pare atractiva/interesanta, m-as bucura sa intram in legatura. Multumesc.

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor