Eu sunt judecătorul meu. Poate de aceea se întâmplă uneori să încapsulez în propria ființă cauza și efectul. Eu provoc mizerabilitate și tot eu o sufăr.

Nu ar trebui să mă ascult pe mine, cel eliberat arhetipal de tărâmul direct-divin, de acel Eden mai mult sau mai puțin simbolic. Sunt deopotrivă acel păgân și acel închinător. Acel păgân sursă a deșertăciunii gândirii.

Sunt eu doar o ipoteză? Dacă da înseamnă că sunt o intuiție rezonabilă a naturii realității. Intuiția nu e un fapt demonstrat, așa că nu sunt o cunoaștere analitică. Sunt o cunoaștere sintetică. Sintetică? Da. Sunt experiența mea în sinele meu. Mă experimentez pe mine. Sunt cunoaștere sintetică pentru că furnizez informație nouă în fiecare zi. Mă surprind zilnic cu câte o nouă versiune. Sigur că este variațiune pe o temă dată, dar permanent o schimbare discretă.

Este această schimbare previzibilă? Nu. Este doar o căutare în densitatea de probabilitate a mea. O poziție. Un impuls. Aria modului de a fi sub graficul funcției destinului. Caracterul este destin, spunea un filosof antic și grec.

A fi păgân este o alegere. A fi creștin este un reflex, un automatism. Cum de? Datorită Duhului Sfânt. Nu datorită mie. Cum spunea Hristos: fără Mine nu puteți nimic.

Păgânismul este libertate. Orice sclav inconștient se crede liber.

Asta e deșertăciunea gândirii.

A fi slobod în Hristos înseamnă a fi rob terestru. Rob al trupului. Înseamnă suportarea condiției de temniță în țărână. Înseamnă a suporta ceea ce îți este dat pentru a fi liber. Eu nu suport uneori. Înseamnă că libertatea îmi dăunează..uneori.

Dar vorbesc permanent despre libertate, de fapt vorbește în acele momente deșertăciunea gândirii, păgânul din mine. Este ca și cu nodul: cu cât te zbați mai mult cu atât nodul se strânge mai tare. Așa că, dacă ești creștin și te comporți ca un creștin, vei accepta destinul, vei accepta țărâna formatoare de caracter liber, formator de destin strălucit.

Deci, să fim creștini. Cât putem. Să încercăm să fim creștini și deja suntem sloboziți în Hristos. Nu este echivalent cu Sola Fide, nu ajunge doar Sola Fide, ajunge doar sfințirea bulgărelui de țărână care ne face liberi.

Caracterul este destin. Sărută pământul și vei fi liber. Liber să pleci în Hristos. Este un mesaj al iubirii.

Ușor de spus, greu de făcut.

Vizualizări: 67

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de Alexandru Boris Cosciug pe Martie 14, 2020 la 11:45pm

Eu sunt judecătorul meu” (din articol), dar “cum spunea Hristos: fără Mine nu puteți nimic.” (din articol, Ioan 15.5) deoarece Tatăl nu judecă pe nimeni ci toată judecata a dat-o Fiului.” (Ioan 5.22)

Voieşti să te faci sănătos?” (Ioan 5.6)

“… pe tine, fiul omului, te-am pus Eu străjer casei lui Israel şi tu vei auzi cuvânt din gura Mea şi îl vei vesti din partea Mea.” (Iezechiel 33.7) “Ştiu faptele tale; iată, am lăsat înaintea ta o uşă deschisă, pe care nimeni nu poate să o închidă, fiindcă, deşi ai putere mică, tu ai păzit cuvântul Meu şi nu ai tăgăduit numele Meu.” (Apocalipsa 3.8)

 

În opinia mea candela a şasea, Biserica din Sardes, este Biserica Ortodoxă Română sub cupola căreia va avea loc negocierea Marilor Religii (primele şase candele: Creştinismul în general, Iudaismul, Budismul, Hinduismul, Islamismul, Ortodoxia română) cu Ştiinţa (candela a şaptea) şi cu alte 16 culte (sunt 24 scaune - Apocalipsa cap. 1, 2, 3 şi 4).

Comentariu publicat de riti pe Martie 12, 2020 la 1:48pm

Probabil că fiecare dintre noi suntem într-o permanentă espectativă, tributari unui modus vivendi intern, bazat pe principiul minimei rezistențe.

Fiecare individ are, în mod indubitabil, un alter ego de schimb, un substitut pe care-l aruncă în lupta cu viața, fie că această luptă înseamnă subzistență, carieră, conștiință civică, acceptanță religioasă, entertainment... sau, pur și simplu, dolce farniente.

Adică, omul dedublat, după cum ne sugera Dostoevsky, care este dispus, mereu, să ne preia problemele existențiale curente, să rezolve ce și cât e în stare, dar și să ne încurce sau să ne complice, de multe ori, traiul pe vătrai.

"Homo homini lupus est" are valoare de întrebuințare și în cazuri de existență solidară, dar și solitară!

Insignă

Se încarcă...

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor