Vinerea Mare şi "jertfa" lui Hristos

           Stau şi meditez asupra faptului că Dumnezeu a găsit întotdeauna cea mai directă rezolvare la orice problemă dificilă, practic imposibil de rezolvat de oameni obişnuiţi, oameni fără credinţă.

           Îl cred pe Dumnezeu în stare să pună foarte multe nuanţe în Creaţia Sa, dar în nici un caz nuanţe de genul următor: "Să facem un izvor cu apă curată de băut", după care Dumnezeu face o mlaştină puturoasă şi plină de bacterii, apoi începe să râdă: "HA,HA,HA, ce v-am păcălit, bună glumă, nu?". Sau nu-l văd pe Dumnezeu să zică: "Să facem ca dimineaţa soarele să răsară", după care face ca dimineaţa soarele să apună, justificându-se în felul urmăror:"Păi îngerii mei ştiu simbolism, ştiu că asta trebuie să  înţeleagă  elitiştii, ce vă mai miraţi?". Un astfel de Dumnezeu a şi fost numit de Iisus "tatăl minciunii".

           Lazăr era mort de 4 zile, fiind în putrefacţie, când Iisus, printr-o singură propoziţie simplă dar Creatoare, spune: "Lazăre, ieşi afară!". Instantaneu l-a rearanjat la loc pe Lazăr, moleculă cu moleculă, i-a revenit acestuia suflul vieţii, Lazăr a ieşit pe propriile picioare din peşteră, din carantina putrefacţiei. Simpu şi eficient, o adevărată demonstraţie de Creaţie Pură, fără alte complicaţii păgâne, fără spitale de campanie cu investiţii costisitoare, fără filosofi simbolişti şi impotenţi care bat câmpii cu privire la orice. Cred cu tărie că aşa a fost, în privinţa lui Lazăr!

           Atunci de ce oare Dumnezeu l-a pus pe unul păgân să cultive ogorul, să facă vin, pe altul să facă o cupă, pe altul o casă, pe altul o masă, scaune, ca după aceste complicaţii, Iisus să toarne vinul altuia în cupă, să dea roată câte o înghiţitură la apostoli, confirmând astfel ce spusese şi mai devreme, în diferite discursuri: "Cine nu va bea sângele Meu, nu va avea viaţă veşnicâ". Oare nu era mai simplu, ca în mijlocul naturii superbe creată de Dumnezeu, spontan la umbra unui copac, să-şi cresteze Iisus jugulara, într-un gest solemn de auto-jertfă, că în fond El s-a jertfit pe sine însuşi, teologic vorbind, apoi să invite ucenicii pe rând, să sugă direct de acolo sănge, reamintindu-le: "Cine nu va bea sângele Meu, nu va avea viaţă veşnicâ"?

           Nu era mai simplu ca apostolii să fie direct vampiri? Nu-mi cer deloc iertare pentru blasfemie, pentru că nu s-ar fi schimbat cu nimic tratatele teologice care vorbesc de jertfa lui Hristos, de sângele lui Hristos băut, pentru iertarea păcatelor şi viaţă veşnică. Atunci chiar că am fi vorbit pe bune de sângele lui Hristos şi nu de vinul unui viticultor păgân terţ, care mai conţinea şi alcool în plus. De ce filmele cu Iisus, trebuie ca prin inducţie electromagnetică, să ne amintească doar de filmele cu vampiri şi nu de virtuţile oamenilor, care asemenea bunului samarinean, trăiesc, muncesc şi mor împăcaţi! Fără să fi văzut în viaţa lor cum arată o picătură de sânge, dacă au fost şi suficient de inteligenţi să se protejeze si să protejeze natura vie, fără a recurge la crime!

           Închei totuşi optimist, cu cuvintele lui Iisus prin Evanghelistul Matei: "Daca aţi fi ştiut ce înseamnă: "Milă voiesc, iar nu jertfe!", n-aţi fi osândit pe nişte nevinovaţi!" (Matei 12:7). Iar preoţia lui Melchisedec exista şi în Vechiul Testament, aminteşte David: "Preot în veac, după rânduiala lui Melchisedec"(Psalm 109), ori Melchisedec îşi întâmpina oaspeţii cu veselie, pâine, vin, fără picătură de sânge şi jertfă.
Atunci de ce oare Biblia Vampirilor este identică cu Biblia Creştinilor?

Vizualizări: 176

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de Contact Cultural pe Aprilie 18, 2020 la 10:47pm

Atât timp cât sfârșitul rugăciunii este credința și iubirea, nu cred că neapărat contează strict anumite cuvinte într o anumită ordine.

Iisus s-a transformat prin inducție într un om mai bun? Iisus a fost înaintea timpurilor, prin El și pentru El toate s-au făcut. Este bunătatea însăși. Nu avea cum să se transforme din El în El. 

Comentariu publicat de RobertC pe Aprilie 18, 2020 la 1:18pm

Analogia şi chiar parabola, au fost des utilizate de Iisus şi de Sfinţi. Numai că analogiile sunt de două feluri.
1.Pentru a te transforma prin inducţie într-un om mai rău, aşa cum o face în ansamblu icoana fiarei, televizorul etc.
2.Pentru a te transforma prin inducţie într-un om mai bun, aşa cum a făcut-o şi Iisus. Când Iisus spune de exemplu: "Spune vulpii acesteia...", asta nu înseamnă că a început să se roage la Dumnezeu ca bietul om să se transforme într-o vulpe, ci a folosit analogia, ironia, umorul pentru a-l scoate pe bietul om de la întuneric spre lumină, de la viclenie şi minciună la adevăr, adică exact în sensul opus. Tot aşa a procedat când a spus: "Acesta este sângele meu...", primind oaspeţii cu umorul şi veselia regelui mag Melchisedec, cu pâine şi vin, chiar ştiind că va fi torturat, iar în ciuda aparenţei biruinţei răului, asta nu va afecta viaţa veşnică în Lumină!

De vreo 2000 de ani, creştinii se roagă exact cum spune Biblia: "Precum în Cer aşa şi pe Pământ". Şi uite ce se întâmplă în jur. Dezastru. Pe de altă parte, Isus ne avertizează: "Vine stăpânitorul lumii acesteia, iar el nu are nimic în mine". Şi uite ce se întâmplă în jur. Dezastru. Întrebarea este, de partea cui mai suntem cu toţii?
Trăim vremuri în care, dacă te rogi lui Dumnezeu în felul acesta: "Sfânt este numele Tău", vine un tocilar fără discernâmânt şi spune că eşti eretic, deoarece corect este "Sfinţească-se numele tău(spurcat)". Trăim vremuri când dacă te rogi lui Dumnezeu în felul acesta: "Nu ne lăsa pe noi duşi în ispită de către diavol", vine un tocilar fără discernâmânt şi spune că eşti eretic, deoarece corect este: "Nu ne duce pe noi în ispită, ispititorule care eşti Dumnezeul meu!". Cam despre asta e vorba.

În rest, fiecare pe cont proriu. Cu cât vor fi mai puţini în rai, cu atât mai bine, că vor împărţi imobiliarele de acolo la mai puţini. In plus, vor fi bucuroşi că nu vor fi obligaţi să participe la tot felul discuţii idioate despre Dumnezeu, pe marginea unor misticisme ale grotescului, pe marginea unor traduceri şi falsuri care există doar pe Pământ, în subordinea instituţiilor stâpânitorului lumii acesteia de care vorbea Hristos, care se ocupă cu politicile corecte.

Părerea mea,
Hristos a înviat!

Comentariu publicat de Contact Cultural pe Aprilie 18, 2020 la 11:01am

Ioan Scărarul ne amintește de anagogie;

Și bine face. Adică, exegeză mistica, alegorică, spirituală.

Insignă

Se încarcă...

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor