Vinerea Mare şi "jertfa" lui Hristos

           Stau şi meditez asupra faptului că Dumnezeu a găsit întotdeauna cea mai directă rezolvare la orice problemă dificilă, practic imposibil de rezolvat de oameni obişnuiţi, oameni fără credinţă.

           Îl cred pe Dumnezeu în stare să pună foarte multe nuanţe în Creaţia Sa, dar în nici un caz nuanţe de genul următor: "Să facem un izvor cu apă curată de băut", după care Dumnezeu face o mlaştină puturoasă şi plină de bacterii, apoi începe să râdă: "HA,HA,HA, ce v-am păcălit, bună glumă, nu?". Sau nu-l văd pe Dumnezeu să zică: "Să facem ca dimineaţa soarele să răsară", după care face ca dimineaţa soarele să apună, justificându-se în felul urmăror:"Păi îngerii mei ştiu simbolism, ştiu că asta trebuie să  înţeleagă  elitiştii, ce vă mai miraţi?". Un astfel de Dumnezeu a şi fost numit de Iisus "tatăl minciunii".

           Lazăr era mort de 4 zile, fiind în putrefacţie, când Iisus, printr-o singură propoziţie simplă dar Creatoare, spune: "Lazăre, ieşi afară!". Instantaneu l-a rearanjat la loc pe Lazăr, moleculă cu moleculă, i-a revenit acestuia suflul vieţii, Lazăr a ieşit pe propriile picioare din peşteră, din carantina putrefacţiei. Simpu şi eficient, o adevărată demonstraţie de Creaţie Pură, fără alte complicaţii păgâne, fără spitale de campanie cu investiţii costisitoare, fără filosofi simbolişti şi impotenţi care bat câmpii cu privire la orice. Cred cu tărie că aşa a fost, în privinţa lui Lazăr!

           Atunci de ce oare Dumnezeu l-a pus pe unul păgân să cultive ogorul, să facă vin, pe altul să facă o cupă, pe altul o casă, pe altul o masă, scaune, ca după aceste complicaţii, Iisus să toarne vinul altuia în cupă, să dea roată câte o înghiţitură la apostoli, confirmând astfel ce spusese şi mai devreme, în diferite discursuri: "Cine nu va bea sângele Meu, nu va avea viaţă veşnicâ". Oare nu era mai simplu, ca în mijlocul naturii superbe creată de Dumnezeu, spontan la umbra unui copac, să-şi cresteze Iisus jugulara, într-un gest solemn de auto-jertfă, că în fond El s-a jertfit pe sine însuşi, teologic vorbind, apoi să invite ucenicii pe rând, să sugă direct de acolo sănge, reamintindu-le: "Cine nu va bea sângele Meu, nu va avea viaţă veşnicâ"?

           Nu era mai simplu ca apostolii să fie direct vampiri? Nu-mi cer deloc iertare pentru blasfemie, pentru că nu s-ar fi schimbat cu nimic tratatele teologice care vorbesc de jertfa lui Hristos, de sângele lui Hristos băut, pentru iertarea păcatelor şi viaţă veşnică. Atunci chiar că am fi vorbit pe bune de sângele lui Hristos şi nu de vinul unui viticultor păgân terţ, care mai conţinea şi alcool în plus. De ce filmele cu Iisus, trebuie ca prin inducţie electromagnetică, să ne amintească doar de filmele cu vampiri şi nu de virtuţile oamenilor, care asemenea bunului samarinean, trăiesc, muncesc şi mor împăcaţi! Fără să fi văzut în viaţa lor cum arată o picătură de sânge, dacă au fost şi suficient de inteligenţi să se protejeze si să protejeze natura vie, fără a recurge la crime!

           Închei totuşi optimist, cu cuvintele lui Iisus prin Evanghelistul Matei: "Daca aţi fi ştiut ce înseamnă: "Milă voiesc, iar nu jertfe!", n-aţi fi osândit pe nişte nevinovaţi!" (Matei 12:7). Iar preoţia lui Melchisedec exista şi în Vechiul Testament, aminteşte David: "Preot în veac, după rânduiala lui Melchisedec"(Psalm 109), ori Melchisedec îşi întâmpina oaspeţii cu veselie, pâine, vin, fără picătură de sânge şi jertfă.
Atunci de ce oare Biblia Vampirilor este identică cu Biblia Creştinilor?

Vizualizări: 176

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de RobertC pe Aprilie 23, 2020 la 9:26am

"Credinţa adevărată îşi află loc în inimă, şi nu în minte (raţiune). Antihrist va fi urmat de cel ce are credinţa în minte, iar cel ce are credinţă în inimă, lesne îl va recunoaște." (Sf Gavriil Georgianul)

http://ortodoxia.ro/prophcy/arhimandritul-gavriil-urghebadze-1929-1...

Comentariu publicat de Contact Cultural pe Aprilie 21, 2020 la 3:29pm

Dacă declar cu rațiunea din minte că sunt creștin, spun un sofism. 

Sofism înseamnă aparența realității, a adevărului. 

Pentru ca declarația mea să fie într - adevăr reală, nu un biet sofism, trebuie trebuie spusă cu iubirea din inimă. Așa că, nu știu încă exact ce sunt. Nu știu încă exact unde sunt: în minte sau inimă!? 

Comentariu publicat de RobertC pe Aprilie 21, 2020 la 9:28am

Suntem creştini, sau nu suntem?

"Nu cei sănătoşi au nevoie de doctor, ci cei bolnavi. Dar mergând, învăţaţi ce înseamnă: Milă voiesc, iar nu jertfă" (Matei 9:12,13)

Comentariu publicat de Contact Cultural pe Aprilie 20, 2020 la 11:28pm

Deși o anumită acțiune ne-o putem imagina ca fiind realizabilă, executarea ei în fapt este o funcție de altă sau alte acțiuni. O putem contempla cu ochii minții, dar nu o putem palpa, pune în operă. Nu o putem alege.
Libertatea de a alege o acțiune de tip scop depinde de altă sau alte acțiuni de tip mijloc.
Astfel că s-a zis cu liberul arbitru. Ba mai departe se poate specula că viitorul nu ține de vreo linie a timpului, ci reprezintă doar măsura satisfacerii / executării acțiunilor mijloc. Cine sau ce a dat naștere acțiunilor mijloc? Cine sau ce dispune de ele în mod direct?
Dacă aflăm răspunsul la aceste întrebări vom putea fundamenta noțiunea de liber arbitru sau... o vom îngropa.
Pe de altă parte, nu putem nici măcar iniția un comportament întâmplător așa cum ne exprimăm uneori în tehnologia informației de exemplu. Un adevărat comportament aleator / întâmplător se reconfigurează, reinițiază, redefinește în cadrul fiecărui instantaneu. E clar că definiția noastră apriori cade.
Liberul arbitru are mari șanse la titulatura de iluzie. Liniștiți, dată fiind capacitatea noastră actuală, putem spune că nu avem liber arbitru nici să alegem lipsa liberului arbitru.
Totuși, ce face un creator al unui sistem cu manifestare aleatorie?
Cedează controlul, cedează libertatea de a alege, cedează poziția de creator.
Hmm.

Comentariu publicat de riti pe Aprilie 20, 2020 la 12:25pm

Marele război, pe care fiecare din noi îl duce, este cel dintre liberul arbitru și bunul simț; este un război al jertfelor și al ispitelor înșirate succesiv pe un fir policrom, într-o unduire fluidă, pe care fiecare trebuie să o oprească acolo unde sinusoida lui etică este la un maxim de discernământ și capacitate de asimilare; iar dacă Cel De Sus va găsi de cuviință să ne certe pentru că uneori vom râvni la ceea ce, oricum, nu am avut vreodată, trebuie să fim gata să ne supunem voinței divine și să primim orice osândă ne va fi fost hărăzită, cu resemnarea și smerenia care chiar dacă unora nu ne-au fost decât arareori prietene și povățuitoare, la un moment dat va trebui să le găzduim în casele sau mințile noastre, fără niciun fel de împotrivire, în termenii celui mai neprihănit spirit de sacrificiu liber asumat.

Comentariu publicat de Contact Cultural pe Aprilie 20, 2020 la 10:21am

Punerea în practică este lupta tuturor de zi cu zi. 

Cred că toți luptăm lupta cea bună, dar, cu siguranță, pierdem o bătălie așa cum câștigăm o bătălie. Cadrul "războiului" e viața întreagă. 

Comentariu publicat de RobertC pe Aprilie 20, 2020 la 9:42am

Păi şi atunci cine te împiedică să şi pui asta în practică?

Comentariu publicat de Contact Cultural pe Aprilie 19, 2020 la 1:34pm

Dumnezeu nu este osândă, ci iertare. 

Când vorbim, spunem despre adevăr, despre cele curate, vrednice de cinste și iubire, totul e în regulă. 

.. precum aminteste Filipeni 4:8

Comentariu publicat de RobertC pe Aprilie 19, 2020 la 10:00am

Matei cap.12
36.Vă spun că pentru orice cuvânt deşert, pe care-l vor rosti, oamenii vor da socoteală în ziua judecăţii.
37.Căci din cuvintele tale vei fi găsit drept, şi din cuvintele tale vei fi osândit.

Comentariu publicat de Contact Cultural pe Aprilie 18, 2020 la 10:48pm

Hristos a Înviat!

Adevărat că a Înviat! 

Insignă

Se încarcă...

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor