mă trezesc beau lapte

cu strașnicul meu câine la o masă rotundă

din fundul terasei

ca într-un parc strangular

îmi lipăie crepusculul din vene

sau invers

de plângăcioși ce suntem

ca doi suporteri

la meciul încheiat zero zero

îmi spune

infinitatea finită cu care te confrunți

se cântă la absurdometru deseară la opt

în palatul baroc

apoi tace prelung

el își gonește coada din obișnuința

de a-mi sugera distanțe greu de redus

sau din motive întemeiate

pe altceva

mai fin

îi repet

matematic ăsta ar veni la ofertă 1500 km

joi și vineri

1750 în rest

el nu ostenește

are tărie de ceasornic

știi ce

dă-mi pace

îi zic

cad la picioarele mobilei de mesteacăn alb

mă zbat puțin

apoi deloc

când carnea îmi sufocă rugăciunea

precum o scuză

pierdută la semafor.

Vizualizări: 109

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de nicolae scheianu pe Decembrie 2, 2013 la 1:21pm

elucubratii..........

Comentariu publicat de Mihók Tamás pe Decembrie 2, 2013 la 9:44am

Vă mulțumesc!

Comentariu publicat de Adrian Grauenfels pe Decembrie 2, 2013 la 7:19am

cele mai bune poezii se scriu la stop cu ochii pe rosu si gandul inapoi la 1750 , intre baroc si sinucidere

Mi-a placut, te invit la Grupul celor 7 ! ( vezi pe FB )

 

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor