18 mai, 2013... << Cu Eminescu... ,,înspre clipa ce se schimbă,,...>>

             Cu Eminescu...

 ,,înspre clipa ce se schimbă,,...    

 

    Expoziţie temporară de bunuri culturale

     din patrimoniul Memorialului  Ipoteşti

           

 Autor: Maria M. Casian-muzeograf memorialist

 

                     

 

                     Argument

 

                Existenţa noastră şi tot ce înseamnă materie este atins de efemer, iar obiectul care este catalogat ca bun cultural păstrează în sine amintirea unui timp uitat. El poate demonstra, fără echivoc, faptul că fiinţa creată, deşi contingentă şi marcată de clipa cea repede , lasă  un semn preţios al trecerii sale. Descifrat, el poate creiona, într-un ansamblu, un element lipsă.    

             Memorialistul, istoricul literar, dar  şi cei cărora roadele cercetării şi muncii lor le sunt oferite, pot reface, nu doar imaginativ, ci şi cu repere vizibile, lungul şi enigmaticul drum al ,,clipei... ce se schimbă,, . Schimbarea înseamnă transformare, curgere, mişcare dată de Causa Prima materiei neînsufleţite şi celei înzestrate cu suflet, în cele trei forme ale sale: suflete vegetale şi animale cu existenţă finită, şi suflete intelective- raţionale cu existenţă nemuritoare. Deşi nu putem vorbi despre un suflet al obiectului expus, ci despre o prezenţă , acesta poate ocupa un loc pe tipsia amintirilor noastre, acolo unde păstrăm nestematele care ne punctează  pozitiv firul existenţei.

               Expoziţia conţine piese de patrimoniu, unele  neexpuse vreodată: albume, rame brodate, vase, ţesături, dantele ...din perioada cuprinsă aproximativ între 1850-1929, deci ,,clipa poetului şi a familiei sale,,...timpul scurs de la venirea pe lume a lui Eminescu până la moartea ultimului dintre fraţii săi.

                Dintre piesele deosebit de valoroase, unele originale,  menţionăm fragmentul de uşă pictată provenind de la conacul de la Floreşti unde a locuit, o vreme,  Eminescu, un album cu suport de metal meticulos ornamentat, un album legat în piele  şi altul cu foile aurite, câteva vase decorative, rame realizate cu materiale şi tehnici diverse, ţesături de borangic, dantele, o icoană,  două casete cu ornamente şi intarsii.

                 Călăuziţi în acest pelerinaj  de versurile lui Eminescu, am putea înţelege, în neclintirea unei clipe răsfrânte doar asupra spiritualităţii, că ceea ce este plin de adevăr seamănă seminţe aidoma.

     Obiectele poartă, poate puţin atipic , dar potrivit aici, în areal eminescian, pecetea cizelată a cuvintelor lui.

                Sunt valorificate în această expoziţie bunuri patrimoniale care conduc la ideea de timp, amintire, clipă, sunt regăsite semnele frumuseţii , adevărului, binelui ...semne care transcend.  Am putea observa piedestalul ridicat creativităţii, ca semn- simbol al conexiunii permanente a omului cu divinitatea. Marcat de celest, omul devine făurar şi intervine benefic asupra materiei (lemnul, piatra,  metalul). Fiecare obiect invită la aflarea unei taine, care se află în formele ornamentelor şi în spectacolul culorilor materialelor din care sunt lucrate, dincolo de tăioasa scânteiere a cristalelor, moliciunea catifelelor şi lucirile metalelor.                            

      Având alături şi repere iconografice, ne amintim de efigia împietrită a ireversibilului.  Astfel, putem închide sub pleoape imaginea unei fiinţe care ne este, multora dintre noi, atât de aproape de suflet.  Aşadar, iată-ne peregrini înspre clipa ce se schimbă , privind şirul de obiecte, a căror alăturare nu este aleatorie. Pornind de la sclipirea fugară a vreunui element decorativ, se va înfiripa doar pentru noi un vis: misterioasa imagine a secundei care a ars, cândva, în clepsidra timpului.

         

                                                                                                                                      Maria M. Casian

 

 

 

Vizualizări: 132

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de Adina Daniela Dumitrescu pe Mai 21, 2013 la 6:08pm

  Transcedere de la trecut, prin spiritul unui om, la permanenţă. Nu-i este dat oricui să dăinuie peste timp lăsând deschis culoarul spiritual generaţiilor care vor veni, făcându-le martorele  luminii ce s-a aprins odată. Un loc sfânt despre un sfânt care  ţine sus flacăra iubirii, adevărului şi dreptăţii, a doua biserică a neamului. Mulţumiri şi felicitări celor care-l „grijesc”.

Insignă

Se încarcă...

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor