Infinit     E-un univers nostalgic în fiece dorinţă Şi-n fiecare clipă-i un vis nedesluşit Natura mai păstrează ceva nebănuit În marea risipire din veşn…

 

                                             Infinit

 

 

E-un univers nostalgic în fiece dorinţă

Şi-n fiecare clipă-i un vis nedesluşit

Natura mai păstrează ceva nebănuit

În marea risipire din veşnica-i fiinţă

 

Privind nemărginirea ne adâncim nesaţiul

Cu simfonii de stele din galaxii gigante

Dar Osiris nu este şi nu mai e nici Dante

Şi-n infinit chiar timpul s-a contopit cu spaţiul.

 

Râvnita semivârstă pe rând noi o gustăm

Sublim ne pare cerul deşi nedefinit

Şi-această reverie ne face să uităm,

 

Că starea noastră-i jocul ce soarbe din zenit

Iar universul straniu ce-n suflet îl purtăm

Spirală infinită-i zburând spre infinit.

Vizualizări: 30

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor