Doamne, Doamne, arată-te!

apoi liniştea, biserica moartă, înghesuiţi pe băncile mucede, tremurînd, obsesia plutind peste capetele lor, vina, ţipătul, tămîia şi jocul de-a pîinea şi vinul, adu-ţi aminte şi priveşte-mă-n faţă, căci a trecut foarte mult de cînd Cuvîntul S-a făcut trup şi S-a sălăşluit printre noi şi am văzut slava Lui, slavă ca a Unuia Născut din Tatăl, acum plouă, plouă de mii de ani, plouă aşa cum nu a mai plouat niciodată de la Noe şi pînă acum, frigul şi braţele uscate al copacilor, blana udă a cîinelui ce aleargă prin ploaie, capul în pămînt şi doar trei picioare, lumina ce-mi acoperă ochii, umbra mea alungită ca o cruce, urme de paşi pînă la uşa mea, linişte, oboseala şi durerea din oase şi nervi, tremur, alături craniul unui miel alb, adînc pe adînc cheamă în glasul căderilor apelor Tale, toate talazurile şi valurile Tale peste mine au trecut, ziua va porunci nopţii, Domnul milei Sale, liniştea apoi, pentru ce eşti mîhnit suflete al meu şi pentru ce mă tulburi?

Vizualizări: 73

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Comentariu publicat de Dragos Tudose pe Martie 22, 2013 la 8:52am
Multumesc, Victoria.
Comentariu publicat de Dragos Tudose pe Martie 20, 2013 la 6:19pm
Mulţumesc, November.
Comentariu publicat de November pe Martie 20, 2013 la 1:44pm

 Interesanta aceasta postare ...psalmica! Framantari launtrice...

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor