Noi dam sens vietii, nu viata noua. Viata ne-a fost daruita (daca e sa fim de acord cu asta) pentru ca noi sa aflam o cale, un drum al nostru prin care s-o implinim, prin ceea ce simtim, gandim, prin…

Noi dam sens vietii, nu viata noua. Viata ne-a fost daruita (daca e sa fim de acord cu asta) pentru ca noi sa aflam o cale, un drum al nostru prin care s-o implinim, prin ceea ce simtim, gandim, prin faptele noastre, prin atitudini, prin ceea ce creem, prin noi. Viata suntem noi. Si suntem, la final, umila noastra creatie, la fel cum viata noastra e o suma de momente traite frumos sau nu, o suma de optiuni de moment sau indelung meditate, un amalgam de trairi... Important e sa fim mereu in consens, in armonie cu ceea ce simtim... Mie mi-a ramas un vis albastru si-o lumina... de daruit...

Vizualizări: 49

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de Elena Savu pe Septembrie 13, 2013 la 10:58pm

Clipa si firele invizibile care ne leaga si ne tes sentimentele, tririle. Ele sunt cele care ne definesc. Ceea ce pot numi ”destin” nu e altceva decat o ”trecere” de la o stare a fiintei la alta..., bucuria de a fi, schimbarea, transformarea lui ”a fi” in ”sunt”. Acum. Aici. Oricare ar fi...clipa. Viata...? Moartea...? Stari ale trairii... Numai celui ce nu-i e frica de moarte, poate trai intens. Sau taman invers...?

Insignă

Se încarcă...

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor