Lumina scursă pe podea Sursa foto: Camera cu geam spart – Google Ai trecut pe lângă geamul meu şi, văzând că nu e lumină, ai aruncat un bec în cameră prin spărtura din geamul meu. Eram pe podea, n…


Lumina scursă pe podea


incandescent-light-bulb-fire-simple

Sursa foto: Camera cu geam spart – Google

Ai trecut pe lângă geamul meu şi, văzând că nu e lumină, ai aruncat un bec în cameră prin spărtura din geamul meu. Eram pe podea, număram clipele de când te-am chemat şi până ai venit. Becul s-a lovit de braţul de lemn al canapelei şi s-a aprins. Am deschis şi eu ochii, pentru că număram minutele de pe jos în gând. Ochii nu ţi i-am văzut, nu ştiu cum reuşeşti să te apropii de mine cu spatele, fără a mă privi în ochi. Te temi de ai mei, te temi că m-aş teme de ai tăi?

Am adunat becul spart de pe jos, apoi am adus un mop să spăl lumina ce s-a scurs pe podea. Era lumină peste tot.
O vioară a căzut de pe masă, lovind podeau cu tot corpul ei ce se dezîntregea în faţa ochilor tăi ascunşi. S-a spart. Lamelele parchetului s-au făcut rumeguş amestecat cu lumină şi note muzicale. Ciupiturile rămase pe coardele viorii relaxate acum se chinuiau să producă note întregi. Păreau țipete ale dorinței de autodepăşire. Te-ai întrebat de ce vioara se sprijină sub bărbia celui ce o susține?

Ți-am auzit vocea. Gâjâitul ei era aromat. Nu l-aș fi remarcat dacă nu te-aș fi simțit în unduirea respirației tale. Ești tot cu spatele, te cunosc dar nu te-am văzut, te simt dar nu te-am atins. Libertatea pe care mi-am însușit-o m-a limitat. Mă simt ca un prizonier al iubirii eliberat după o viață de așteptare în mijlocul unui labirint. Am văzut o masă plină de cărți. Am căutat la cuprins și era vorba despre tine, dar nu există niciun autor. Poate dragostea ce ți-o port nu are pagină cu drepturi de autor.

Am simțit o arsură în dreptul inimii. O am de atunci și continuă să te ardă în mine. Zilele care trec doar lasă loc de mai mult foc. Pe tine te mai deranjează stomacul? Cred că te-ai vindecat de mult. Focul nu este o boală, dar stomacul tău suferea de o boală pasageră. Greșesc? Niciodată nu ai infirmat. Folia de medicamente acoperea crestăturile din palmele tale sărutate. Vindecarea ta a pornit de la o simplă alegere. Ai ales să nu mai fi tu însăți. Cuprinde-mi focul și te vei regăsi.

Mai ai multe să îmi spui. Ce nu ajunge la mine te va face să vezi în pașii tăi de la bătrânețe singurătate. E soarta iubirii nemărturisite sau părăsite. Lumile noastre sunt atât de diferite. Am luat filamentul becului spart și l-am aruncat în cântecul minunii că ești. Cine ar fi cules lumina din paharul trandafirilor cu brațe?
Am o vârstă înaintată. Ți-am spus că te voi iubi toată viața mea.

M-am stins pentru lumea în care mă puteai iubi. În cealaltă cameră sunt toate scenariile de viitor pe care le-am fi putut trăi împreună. Casa îți aparține. Cheia este dintotdeauna la tine. Unde? Îți amintești cristalul pe care ți l-am dat când te-am lăsat să pleci? El era cheia. O aveai la tine în tot acest timp.

Mai știi unde ești?

Vizualizări: 124

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Comentariu publicat de Cosmisian pe Mai 19, 2014 la 1:23am

Imi place sa cred ca vorbesc din experienta. Cel mai adesea, cel putin. Vorbele sunt cel mai adesea cupe din sticlă de diferite culori, al căror conținut poate țintui suflete în neîncredere și trădare, sau le poate înălța dincolo de visare, acolo unde nu mai există decât o singură simțire a inimilor ce iubesc.

Comentariu publicat de Roman Natasa Valentina pe Mai 19, 2014 la 1:21am

Metafora mai frumoasa nu am citit. Ai dreptate.

Comentariu publicat de Cosmisian pe Mai 19, 2014 la 1:19am

Buna seara, Valentina. Multumesc pentru comentariu.Este o cautare aparte. Am defint-o mai degraba astfel: Dorul chinuie Universul cu a lui pasivitate și greutate de a învăța din lecțiile trecutului. Vrei să îmi spui tu că dorul nu a înlocuit iubirea cu o umbră a devenirii? Să nu te mai cert? De ce ai spune acest lucru? Dorul este tortura unei inimi ce este iremediabil copleșită de prezența persoanei iubite, încât nici în absența ei definitivă nu îi acceptă plecarea. 

Comentariu publicat de Roman Natasa Valentina pe Mai 19, 2014 la 1:15am

Am citit cu interes. Felicitari pentru alunecarea cuvintelor tale in  cautarea Ei!

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor