La camătă stelele nu mi le dau, avutul intern ca o plămadă albastră de praf stelar magic pe ochii cuiva orbit de forme indecente, eu una îmi ştiu numele ascuns din vene, şi nu e alb şi nici negru, p…

La camătă stelele nu mi le dau,
avutul intern ca o plămadă albastră de praf stelar magic
pe ochii cuiva orbit de forme indecente,

eu una îmi ştiu numele ascuns din vene,
şi nu e alb şi nici negru, poate color,

şi exilul de a fi în mine însumi fără mine însumi
devorată de clovnii lumii
cu pedeapsa ce singuri şi-o trag pe cap
după ce moartea înviată din creierele lor
va rupe sigiliul neputinţei
şi îi va frânge în două.

Vizualizări: 20

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor