aş avea multe să-ţi spun dar vorbele
îmi alunecă inutil printre buze
prinse în caruselul aceloraşi arome
în care îmbuibaţi cu singurătate
ne-am îngropat amândoi demonii

ţi-aş fi vorbit despre mirajul tău
de a stăpâni un tărâm ce mi se dăruia
cu dreptul de primus inter pares
cum umbra ei te urma ca o străină
cu pantofii prăfuiţi de un tango brutal

uneori visează că îşi vede tatăl
rătăcit pe un peron plin de femei
are mâinile lipite de geam îl strigă
în timp ce trenul se pune în mişcare
el nu o aude niciodată îmi zice
de aceea n-aş putea să iubesc
într-atât de mult încât sa rămân
îţi voi spune cândva povestea ei
cum mângâie aerul din jurul nostru
de parcă ar dori să clădească un cuib
cum simt uneori mai ales noaptea
ca un olog membrul amputat
mirosul de ţigări cubaneze al trupului ei

Vizualizări: 23

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor