„Ianuş cu burtă şi chelie” - prolegomene

În volumul Stare nediferenţiată, Editura Brumar, Timişoara, 2006, Adina Dabija se dovedeşte o poetă nonconformistă tocmai datorită conformismului ei poetic autentic. Mă refer la neaderenţa la mode şi tendinţe, la ancorarea în poeticitatea intrinsecă. Departe de retoricul post-textualism douămiist şi deloc mai apropiată de pixelii şi de sonorizările chill-out ale celor din 2000+, această poetă reuşeşte să prelucreze temele generaţiei ei într-un mod simplu, neafectat, fără unde de şoc.

Un prim ciclu: Carnea şi alte stări de agregare, ne-ar putea trimite la mult-textualizatele viscere douămiiste, exemplele putând fi luate de peste tot: Peniuc, Herbert, Vlădăreanu, Vlada etc. Iniţial, titlul pare să confirme tendinţele: „Am treizeci de ani şi am cunoscut sângele./Sunt fiica a doua a Anei/care şi-a băgat fusul în uter/ca să scape de copil./Atunci am văzut eu prima oară sânge”, dar apoi viziunea se adânceşte: „toată copilăria mea mi s-a dat să beau la cină/câte un degetar de vin roşu/ca să fac sânge” (Sângele). Şi în Femeia care a mâncat ziua şi noaptea e îmbucurătoare aceeaşi hiperbolizare seducătoare, reflectată la nivelul simbolului: „Se făcea că supsesem toată lumina zilei în sânii mei colosali/şi acum o împărţeam la bărbaţi”. Reluată este şi figura lui Ianuş, însă îmbogăţită printr-o paralelă culturală: „Dacă n-ai clipi te-aş pune-ntr-o ramă/Lângă una din femeile neterminate de Rubens/Intr-o posibilă perioadă bizantină” şi modernizat prin devierea sugestivă de la discursivitate: „Hai, vorbeşte, spune ceva, orice/Chelnerul aşteaptă speriat/Cu o plasă de fluturi în mână”. Recapitulând, Adina Dabija îşi pune şi ea: „întrebările care se nasc între gură şi anus”, dar găseşte răspunsuri diferite, cu detentă metafizică: „şi timpul, ca un vierme uriaş,/îşi sapă în tăcere trecerea prin noi”. Leitmotivul volumului este tubul, înţeles ca mediu accelerator spre o ţară magică, o trecătoare prin oglindă. Alice în Ţara Minunilor pretinde a nu folosi obiecte magice (Totuşi pălăria mea nu e tub). Interesul ei este să aducă miraculosul la nivelul cotidianului, fără a-l macula, însă: „pe mine nu mă interesează de unde vine ţeava prin care am fost scuipată pe pământ/acum e vremea mea/pe mine mă interesează viaţa/viaţa în sensul ei cel mai pur, al panglicii de la pălărie” (Lumea văzută prin tubul de hârtie igienică).

Încetul cu încetul, discursul poetic câştigă în gravitate, centrându-se pe interioritate. Verbul poiein ajunge să semnifice ordonarea sinelui, devenind tangenţial cu atitudinea poetică barocă. Sinele răvăşit, pulverizat de exterioritatea pestriţă şi gălăgioasă, se retrage în scoica spiritului şi declanşează geometrizarea sufletească: „Totul poate fi redus până la urmă la o idee/Când, mergând pe stradă, despici lumea în două cu pieptul/şi înzemoşata şi nepătrunsa lume/îţi pare acum mai degrabă ca o bucată tare de brânză/pe care o tai ca s-o mesteci mai uşor/eşti tu însuţi o idee/care merge pe stradă deghizată în om./Te suceşti în stânga şi-n dreapta cu tot corpul, ca lupul,/despici până şi aerul cu coatele/şi în mijlocul minţii tale e ochiul fix al morţii/şi multe multe sertăraşe,/toate aşezate două câte două/bine rău frumos urât” (Imposibilitatea sensului).

În felul acesta, cartea se domoleşte, subiectul ei devenind Poezia şi alte stări nediferenţiate, cum sună titlul unui ciclu. Livrescul revoltei („Cărţile lui Henry Miller sunt poeziile cele mai importante/pe care le-am scris într-o noapte”) şi preţiozitatea folclorică („cu mine se petrec fapte cu adevărat locuite de draci/cum ar fi că mă pieptăn cu zimţii de la bocanci”, Tramvaiul 16), ajung şi ele teme predilecte. Pentru că poeta încă se zbate într-o zonă turbionară, unde unitatea tematică este încă intangibilă. Din ce în ce doar titlurile mai spulberă praful de pe retina cititorului, sau distihuri răzleţe, amuzant blasfemiatoare: „această erecţie mare şi inexplicabilă/care are tendinţa să-l gâdile pe Dumnezeu la tălpi”. Şi iată, se atinge climax-ul cărţii, un imn înalţat îmburghezirii, Ianuş cu burtă şi chelie, cântec jeluitor pentru un fost rebel: „L-am întâlnit pe Ianuş futut de viaţă./Are copil mic, burtă şi chelie/e tehnoredactor la adevărul./ El, care râdea de burtoşii cu chelie/înjura şi scria poezii,/e acum tehnoredactor la adevărul/are un aer respectabil,/bea bere pe terasă la Casa Presei Libere/şi spune „când eram tânăr”. Imaginea Gavroche-ului liric se încearcă a fi salvată in extremis, nedovedind nimic altceva decât că, poate, nu oricine are ceva de ratat: „E liber, nu se mai imită pe sine însuşi./A găsit în fine calea sinceră spre ratare/pe care o apucăm cu toţii”.

De acum încolo cădem în adevărata stare nediferenţiată, în care totul este totul, ori nimic nu este nimic. Zbătându-se să scape de platitudine, Adina Dabija se întreabă pentru a-şi răspunde metaforic:Minerii sunt sexi? – ciorapii mei de mătase în calea năvălitorilor! Versurile devin patetice prin burlesc: „Oh, dacă ar avea sâni de consistenţa salariilor,/minerii ar fi sexi”. Ai senzaţia că lecturezi o mironcostiniană Voroavă la cetitoriu, una disperată, însă: „să să vază că poate şi în limba noastră a fi acest feliu de scrisoare ce să chiamă stihuri”. În trend macedonskian, mai scapără formulări inteligente, sprinţare: „în ziua în care bicicleta mea va învăţa să meargă singură/eu voi învăţa să merg pe bicicletă” (Eu pe bicicletă). Însă cartea s-a transformat deja într-un jurnal al nereuşitelor birocratic-sportive de fiecare zi. După ce ni se povesteşte despre eşecul la examenul auto, suntem introduşi într-o zonă delicată şi fugitivă: dragostea şi alte locuri de trecere. Plonjând în apele minimaliste, poeta se întreabă Cum să mă fac vin vechi, sau ascultă Vocea din cămară, unde: „ridurile mamei tale devin hărţile adolescenţei tale”. Apoi deschide Cutia cu antidoturi pentru otrăvurile banale: „Materia visează, deci va exista”.

Detaşabile sunt anumite fragmente care, dacă ar fi conservate ca atare, izolat, ar mântui scriitura aceasta de verbozitate: „Imaginea lui plonjează în adâncuri./El îşi scoate un adidas şi-l aruncă peste buza fântânii/ca să-şi pescuiască chipul,/dar şireturile nu ajung la fund;/El se aruncă în fântână şi bea” (Fântâna). Între viziune profundă şi ludic puberal, între Dragoste şi cozi de pisici, autoarea aceasta când te pune pe gânduri, când te gâdilă până obţine un râs facil: „Un lucru mi-e însă imposibil:/să fac dragoste cu tine/atunci când fac dragoste cu tine/[...]/până când iubirea e nara mea în care stai/când mă ţii la tine-n ureche”.

Iată un Twist 2: „După-amiezile mele sunt lungi, mi le petrec în spatele picioarelor”. Şi iată o artă poetică literală, neprecupeţită artistic: „Incă nu s-a descoperit cum îşi aleg trăsnetele drumul de la cer la pământ. De ce lovesc un copac, şi nu altul. Această femeie a fost lovită de trăsnet în 1995. Munceam pe câmp când deodată a venit ploaia. Mie îmi plac furtunile de vară. Întotdeauna m-au fascinat fulgerele, aşa că am rămas pe loc şi am continuat să muncesc, împreună cu soţul meu şi cei doi copii. Trăsnetele cădeau în jurul nostru şi unul m-a nimerit. Nici acum nu m-am refăcut complet. Medicii mi-au spus că e o minune că am supravieţuit, având în vedere ce sarcină electrică s-a scurs prin mine. Şi totuşi, îmi plac furtunile de vară. Şi nu mă pot opri să fiu sub ele>>” (Dintr-un reportaj de pe Discovery am transcris această poezie. Precizez că ea nu-mi aparţine, este a femeii care o spune).

Deşi nu şi-a închegat un stil al ei propriu, şi acest lucru se răsfrânge negativ prin discursuri poetice albe, nediferenţiate, Adina Dabija are caracter. Nu se lasă dusă de curent şi nu este uşor de corupt de mode facile. Aceste calităţi mă fac să cred că ea mai are multe lucruri de spus în domeniul inutilului bine şlefuit şi greu de atins. Rămânem în aşteptare trează.

Vizualizări: 87

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor