Rănită pasărea coboară din zborul ei rotund,înalt,
La geamul marilor dorințe,trudește viu într-un popas;
Nu-ngenuchea! Te rog, îți strig:
"- Nu te speria, în valul mării aleargă caii mei de lemn."

Intinde-o aripă în vis
Să ți-o pictez cu albe ploi, căzute lin din ochii tăi
Si darnică să-ți risipești cîntarea
Pe strada cu salcîmii plini de flori.

Trece vîntul prin odăi risipind letopiseți
Si îți mișcă-ncet aripa"- Vrei să zbori sau ai murit?"
Pasăre sculptată-n lut,nu mai plîng de mult, de mult,
Doar la tine mai ascult, doru-i dor și noaptea lungă,
vino ziuă de m-alină..

Vizualizări: 38

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor