reţeaua literară

poezie, proză, eseu, teatru, jurnalstică, evenimente literare

Dragoste de castori

ea era frumoasă el purta un joben
aveau degetele lipite de degete
pluteau pe apă ca o dragoste de castori
mâna lui în mana ei rotindu-se
el avea ochii mari ea avea mereu timp
puneau seminţe de alb în cuptor
deschideau fereastra ploaia ori vremea frumoasă umbrela lui lângă umbrela ei
mereu la fel
o noapte o zi
iubire

un timp

el era îndrăgostit ea era simplă
erau ca o pipăială pe întuneric şi mereu o inimă de mim cu degetele lipite
cu degetele lipite
pluteau pe apă ca o dragoste de castori
o noapte o zi
iubire

un timp
erau două valuri
într-o mare de oameni să se desprindă

Vizualizări: 107

Îmi place

Membri cărora le place: 4

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Comentariu publicat de Maria Vo pe Ianuarie 30, 2015 la 11:24am: erau două valuri
într-o mare de oameni

fain, frumos spus

Comentariu publicat de Victor Marinescu pe Ianuarie 30, 2015 la 8:43am: Va multumesc!

Comentariu publicat de Gheorghe Apetroae - Sibiu pe Ianuarie 29, 2015 la 11:42pm: "pluteau pe apă ca o dragoste de castori / mâna lui în mana ei rotindu-se", sunt versuri tropice în poemul lui Victor Marinescu, inedit prin modul plastic, ingenuu în transmiterea stărilor de contrast, exaltante dar şi egoiste, una fiind cea erotică, şi prin stilul personal, postmodern al versificaţiei!... Felicitări!... Gheorghe Apetroae, Sibiu