stingem soarele cu un scuipat (ne jucăm)

văd cum se pierd prin noi clipele
ca într-o rană deschisă pansată cu tifon

nu doare

nu sângerează

se umple

ar vrea să strige

stăm atârnaţi cu capul în jos
sub noi un câmp cu maci fanaţi

ne jucăm

stingem soarele cu un scuipat
ne sculptăm ochiul în maduva putrezită a unui os de zahăr
pe care îl lingem searbăd până la ultima bucată

Vizualizări: 119

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Comentariu publicat de Benoni Todica pe August 11, 2014 la 9:19am

SUPER! Frumos montaj si imaginatie.

Comentariu publicat de mircea crisan pe Iunie 26, 2008 la 10:20pm
mi-am înmuiat apucăturile
de când te ştiu pansament peste
păcat
că sângeram până nu demult
când ne strigam

de fapt era nevoie de
un strigăt întors
care să aibă rezonanţă
în măduva verbului
după care
salivează
povestea noastră

http://mirceacrisan.blogspot.com/
Comentariu publicat de Diana Suciu pe Iunie 21, 2008 la 7:54pm
primul meu post pe reteaua literara :)

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor