osex virtual
poezie [ ]
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de Doru Dorian David [kalp ]
2008-06-29 | |
o desenez cristalin/ nu-i reuşesc chipul
mâna se alungeşte şi iese din mine
măduvă fierbinte de soc câlţ şi cuvinte
iertăciune şi chin mă întind în poezie
o deschid/ ea geme
un nasture un drum ca de ape alt nasture
alt drum ghemotoc
un moş agăţat de o babă/ povestea e lungă
prea lungă/ uşi strâmte
calc urmând frica
sub coaste diafragma/ cântecul
sec atunci când plesneşte
mă iubeşte/ nu mă iubeşte/ mă iubeşte nu mă…
rup petale de mirt
aud valul vârtejul vieţii zgomotul
fericirilor frânte
un stop cardiac limpede
ca un puct/ pe o stradă uitată
oamenii intră unul în altul şi se despică
tăcerea inundă spaţiul viermelui devorat
de aripi
în interior moare nefericita de lume lovindu-se
de cheaguri
dumnezeul ei a plecat/ mă rog
să-i cumpere locul acela mărunt din memoria
în care o reconstruim din întâmplări o întâmplare
mă împiedic de jugulara-mi întinsă
între dinţi şi zâmbetul ironiei
mă spânzur demn/ o să vină pământul să-mi
zidească conturul să-mi acopere urmele
patetic/ femeia îmi intră
în ochii închişi/ cu tot trupul
sub mantia ei ca iarba încâlcită
şerpoaica
mă aşez pe un pat de cânepă
sub ţesătură fânul şi greierii de
care nu-mi mai amintesc atât de
adânc mă cântă
precum poezia vinului vechi
în sărăcia noastră dumnezeiască
bem anotimpuri
în sărăcia noastră dumnezeiască
bem timpul
da… îmi şopteşti să nu scriu astfel
chiar şi aşa mândru
uneori îmi este peste putinţă să te ating
uneori îmi închipui cum aş creşte din tine
să-ţi iau până şi semnul de pe gât
cu mâinile tale de femeie să aşez cuvântul
da… mă rogi să nu scriu astfel
crezi
că nu mai murim
că te speli de mine în fiece dimineaţă
şi pleci târându-mă
după tine.
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !
Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria