poezie, proză, muzică, arte plastice, foto, video, evenimente
Nu e vina mea
că îmi port acest nume
(uneori ca pe-o povară).
Undeva în adâncul trupului,
(cu adevărat în adâncul trupului)
zace fiinţa fără vreo identitate
pe care o mângâi pe creştet de trei ori pe zi
(dimineaţa, la amiază şi seara)
să nu o ia la sănătoasa
şi să îmi spargă pieptul
Iartă-mă Mamă că uit deseori,
ce nume port şi pe Cine car în spate
în loc de aripi,
dar nemărginitul sub care
mă pe-trec jumătate din
Timp
e aspru ca o scoarţă de copac.
Adaugă un comentariu
© 2021 Created by Gelu Vlaşin.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !
Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria