***

[Birtocean Maria-Patricia]

Nu e vina mea

că îmi port acest nume

(uneori ca pe-o povară).

Undeva în adâncul trupului,

(cu adevărat în adâncul trupului)

zace fiinţa fără vreo identitate

pe care o mângâi pe creştet de trei ori pe zi

(dimineaţa, la amiază şi seara)

să nu o ia la sănătoasa

şi să îmi spargă pieptul

Iartă-mă Mamă că uit deseori,

ce nume port şi pe Cine car în spate

în loc de aripi,

dar nemărginitul sub care

mă pe-trec jumătate din

Timp

e aspru ca o scoarţă de copac.

[Sebastian Breştin]

pentru mine acea paranteza nu aduce nimic in plus. am inteles ce vrei sa spui in comentariu referitor la iluzie... poate ai dreptate.

[Ion Burhan]

multă profunzime adusă la suprafață, pur și simplu.Felicitări!

[Birtocean Maria-Patricia]

Va multumesc:)
Sebastian, nu cred ca exista cu mai mult sau mai putin adevarat in adancul trupului, dar poate exista iluzia ca e in adancul trupului si atunci acel "cu adevarat" nu imi pare fara scop... ori se poate sa fi inteles altceva din ce m-ai intrebat:D

[Sebastian Breştin]

se poate cu mai putin adevarat in adancul trupului? ma gandesc si eu ca e cu adevarat acolo. sau crezi ca sunt sceptic?

in rest ok.

[Dumitru Nicusoara]

Poate ....daca ii dai drumul.....o sa-i gasesti un nume, o identitate....... cine stie! Frumos!

[viorica nica]

versurile sunt interesante ..continua ..

[Constantin Grecu]

orice nume ai purta,
e o zestre de mândrie,
poezia este viaţa ta,
şi a vieţii tărie!Felicitări pentru ceeace eşti şi pentru poezie!

[Birtocean Maria-Patricia]

Nu, nu gresesti cam totul se rezuma la acea intoarcere de ceva timp.
Totusi cuvinte cam mari la final(coplesirea e reciproca:P)