Singura materie în care sufletul înoată e un amărât de eter ce nu îşi mai are locul şi trebuie demolat. Astăzi, orice fiinţă umană îşi vinde sufletul unor roboţi programaţi să le şteargă şi ultima picătură de demnitate uitată şi ea, prin colţurile întunecate ale raţiunii inexistente.

O fugă nebună, o execută doar câţiva, care spre dulce mirare, şi-au păstrat demnitatea pe tronul moral. Fugim toţi sincron printre mări de stafii încarnate în trupuri omeneşti, căutând mereu răspunsuri utile la întrebări inutile.
Mirabil ascunşi, nişte viruşi să treacă doresc, dar pe de-o parte îşi caută scăparea şi gem iar grotesc.

Şi singuri, cu aceste mori de vânt ce au prins viaţă în ziua de azi, luptăm vitejeşte, fără rezultat.

Vizualizări: 13

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor