Mă întreb adesea de ce simt nevoia să-i privesc, să-i ascult, să îi caut. Pe Ei, pe aceşti oameni deosebiţi, de cultură sau nu. Pentru mine sunt ca nişte străbuni… şi-n adâncul meu… uneori nici mie nu-ndrăznesc să-mi spun… mi-aş dori să-mi lase moştenire o bucată de pamânt, o bucată din acea ţărână, din acea patrie a lor sfântă…

Într-un final, într-un moment de confesiune cu mine, îmi mărturisesc că mi-aş dori ca aceşti străbuni să-mi lase moştenire măcar a mia parte din amprenta sufletului lor bun..

Vizualizări: 11

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor