Peste toate ploile şi peste toate rătăcirile… se mai lăsa parcă o singură dimineaţă. Mergeam cu paşi repezi, ziua care tocmai începuse mă urmărea. Să vadă unde ajung. Desigur, scopul meu nu era să ajung, cu toate că plecasem de-acasă ca să ajung concret într-un punct. Altfel… de ce-aş mai fi plecat? Însă ar fi fost prea banal şi mult prea uzat să mă gândesc că voi ajunge la întâlnirea cu mine. Nu, nu asta-mi doream. Mergeam cu gândul pas la pas, nu o mai lua razna înainte, ca de obicei. Nu, nu mai ţinea neapărat să ajungă la un răspuns. Gonesc parcă. Eu, maşinile trecând, pomii scuturându-se, totul trăindu-şi propria viaţă - aşa cum învăţase şi până acum. Merg, trebuie, trebuie. Cuvintele astea mă îneacă. Au colţuri, sunt prea dureroase. Va trebui odată şi-odată să ajungem la un capăt. Adevărul, adevărul poate că ne-aşteaptă pe următoarea stradă. Trebuie numai să dau colţul. Mai sunt câţiva paşi şi încerc să-mi imaginez, ca-ntr-o fracţiune de secundă, cum ar putea fi. Să afli un adevăr - oricare ar fi el. Să ai o revelaţie. Fie şi numai revelaţia faptului că acea clipă e atât de unică, încât nu poate fi contestată de nicăieri. Nici măcar, sau mai ales, din propria-ţi minte. Să nu poată veni contraargumente de niciunde. Doar tu şi certitudinea - faţă-n faţă. Momentul în care ţi-ai găsit perfect locul în tine, aşa cum găseşte un tren pe propriile-i şine. Şi merge mai clar de acum. O dimineaţă în care nu zbori, nu pluteşti, deşi e şi aceasta un fel de plutire. O plutire în gol? Nu. Doar un mers pe propriile-ţi şine.

Vizualizări: 29

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor