mă tot bate gândul să mă întorc
dar nu mai știu pe ce vale
nu mai știu pe ce munte
nu mai știu în ce țară
era căsța ta albă
nci nu mai știu când am plecat
dacă ne sărutam cu limba
sau doar așa cu buzele țuguiaite

mă întreb dacă mă primești fără avere
n-am strâns nimic în afară de un geamantan plin cu pietre
dar să ști aș putea să le așez în jurul tău
într-un cerc perfect le-aș da cu var
și niciun duh rău n-ar mai intra la tine
eu aș sări într-un picior și ți-as cânta
iar soarele încurcat de frumusețea ta
de pietrele mele rotunde
s-ar fâstâci ar încurca anotimpurile

și noi ne-am întoarce în copilărie
apoi în mamele noastre
apoi în bunicii noștrii
apoi într-o oala de lut tare veche
eu o toartă tu alta
tot încercând să ne strângem în brațe

în vitrina strălucitoare a unui muzeu celebru

Vizualizări: 20

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor