Iti las campul gol, trist
asemenea unui nud in carbune
destelenind soarele rece sub
draperii de gene,
iti las amintirea zilelor promise
justificand ceata insolita
a trupului tau intins
pe crucea diminetii,
iti las zambetul de acuarela
sa pluteasca pe aripa unui zmeu
tras de pantecul tau de piatra,
iti las casa vantului deschisa
spre zarva muzicii ce aduce
mirosul de paine al palmelor,
iti las tie tot ce am imprastiat
pe campul maternal, gol,
asemenea un cal infrigurat
de-o umbra fara ecou.

Vizualizări: 14

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de Iordache Dan pe Octombrie 30, 2008 la 8:01pm
e vorba de osul capului de copil care intareste pantecele mamei
draga Simina
Comentariu publicat de Simina pe Octombrie 30, 2008 la 8:14am
Îţi las o scănteie din viaţa mea
pentru a putea trece bariera timpului.

Frumos dar pentru fiinta iubita!
Totusi nu inteleg aceasta metafora:
"pantecul tau de piatra"

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor