Nimeni nu vorbeşte despre moarte

nu-şi aminteşte nimeni de cei de dincolo

decât 40 de zile

pentru că vorba aceea

morţii cu morţii şi viii cu viii

poate dincolo nu are cine să-i iubească

sau poate stelele sunt lumânări ce ard

pentru cei mulţi

salcâmule,

când vei vrea să plângi

când vei îmbătrâni

strigă-mă pe nume şi până

lacrima va atinge pământul

voi fi acolo să o prind

în batista pe care mi-a lăsat-o

străbunica

să adun visuri

voi strânge 40 de zile sau 40 de nopţi.

de voi avea timp, 40 şi încă o veşnicie

Vizualizări: 37

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Comentariu publicat de Tatiana Cosmescu pe Mai 21, 2011 la 12:42pm

...ştiţi cum e cu salcâmul?

e înalt şi ar trebui să fie puternic, însă pe cât este de înalt pe atât este de fragil.

Tatiana, cu drag!

Comentariu publicat de Raluca Pavel pe Mai 21, 2011 la 12:13am
Mulţumesc de semn şi trecere, vă mai aştept pe aici :)
Comentariu publicat de Mihai Paun pe Mai 21, 2011 la 12:10am
scierea prezenta imi aduce aminte datorita salcamului de un text scris in frageda adolescenta ce se numeste Bradul, in care era vorba sacrificiu, si aici tratati sacrificiul numai ca in alta forma, de altfel foarte frumoasa, multumesc pentru mesaj, mi-a facut placere sa citesc

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor