aşa foşneşte infinitul între două naşteri

cum învaţă umbra

să-şi urmeze trupul

prin lumină

spre veşnicul întuneric

surdo-mută

oarbă

supusă

tăcerea nu se învaţă

între cuvinte e doar o pauză

nici munţii nu tac

e doar o iluzie

atingerea dintre cer şi inimă

cântec de leagăn

pentru o lună obosită

tac

învăţ să fiu umbră

scobesc prin linişte caiace

spre nicăieri plutire

de frunză

sub care odihneşte lumina

deasupra un pas şoptit

de căprioară căutând puiul

constanta disperare

prin care zboară fulgii

prăbuşindu-se alb

acoperiş

peste cenuşiul clipei

nicio eternitate nu e de-ajuns

Vizualizări: 25

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor