eu cred că tu ești...însăși poezia...

că porți în tine durerea de iubire,

lumina, trilul, visul, arta, fantezia,

imboldul, credința că există fericire.

 

când ești aici mă doare o dorință,

iar cerul nu-mi ajunge să mă rog,

pământului mai cer...cu elocință,

să înflorești ca lutul din întâiul rod; 

să-mi crești peste văzduh răsad,

o slovă a vindecării-n dalta nepieirii,

în care chinul firii modelând să-l ard,

să-nving păcatul, ca formă-a ispitirii;

astfel din tine să îmi iau statornicie,

în gând să o zidesc...neprihănire,

să-mi fac alt legământ din poezie,

dorințele să mi le umplu cu iubire!

 

 

 

Vizualizări: 51

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Comentariu publicat de Ninel Vrânceanu pe Mai 4, 2013 la 2:58pm

Hai!

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor