Semnalez cu bucurie aparitia unui nou numar (triplu!) al revistei aradene ARCA. Are un sumar bogat si merita citit in intregime. Poate fi accesat la www.revistaarca.ro. Redau in continuare un scurt fragment dintr-un studiu semnat de mine despre prietenia Slavici-Mangra, intitulat "Sufletul meu era plin de gandiri".

Urmările „trădării”

Privită de departe, de la distanţă de peste un secol, „trădarea” lui Vasile Mangra din 1910, pare de ne­înţeles. La fel, obstinaţia lui Slavici de a-şi susţine prietenul. Oare ce l-a determinat pe prelatul arădean să se înscrie brusc într-un partid maghiar? Ce l-a determinat pe Slavici nu doar să nu se dezică de această răsucire, ci chiar să o susţină? Unele argumente le-am dezvoltat mai sus. Sunt, de fapt, conflicte politicianiste la mijloc sau doar moduri diferite de a vedea aceeaşi realitate? Cu toată însufleţirea lui Goga, cu tot avântul polemic al lui Valeriu Branişte ori al altor combatanţi privind faptele, acum când spiritele s-au domolit mult, se poate constata că argumente, în contextul epocii, avea mai degrabă Mangra. Punctul de plecare e dat de o schimbare majoră în politica de la Budapesta. Îm­păratul (rege al Ungariei) avea să intervină mai decis în politica acesteia. Avea să impună guvernul condus de contele Khuen, ceea ce însemna dizolvarea Parlamentului şi organizarea de alegeri. Kaiserul susţinea for­marea unui guvern alcătuit din personalităţi noi, din afara partidelor tradiţionale. Schimbarea şi de pers­pectivă, şi de abordare era de mare însemnătate. Găsea însă Partidul Naţional Român extrem de slăbit şi incapabil să se înscrie în linia acestui curent reformator.

Khuen, lider al Partidului Maghiar al Muncii, de orientare liberală, miza, chiar dacă în mare parte formal, pe naţionalităţi în contra radicalilor kossuthişti, care nu admiteau niciun rabat de la principiul naţiunii ma­ghiare indivizibile. Noul guvern al lui Khuen viza in­troducerea sufragiului universal, un alt motiv pentru na­ţionalităţi de a se implica în alegeri, pentru a lua lo­cu­rile deţinute în mod tradiţional de deputaţi maghia­ri. De fapt, PNR nu mai reuşea să trimită în Dietă de­cât rareori reprezentanţi, iar în câteva legislaturi niciu­nul! În cercul său electoral, Vasile Mangra va câştiga de­taşat, învingându-i de departe pe contracandidaţii puşi de PNR ori de alte partide maghiare... Este un semn că alegătorii săi ştiau ce votează. Atunci când îşi va anunţa decizia de a face pasul spre Partidul Maghiar al Muncii, îi va mărturisi lui Eugen Brote că s-a gândit şi răsgândit mult. Un impuls a venit însă şi prin prisma atacurilor cercurilor româneşti, formulate înainte ca viitorul deputat să fi luat o decizie[22].

Printre cei care îi vor răspunde lui Slavici îl regăsim şi pe Valeriu Branişte. Va recenza Zbuciumările... în „Dra­pelul”, apărut la Lugoj, sub titlul „Zbuciumările politice” ale dlui Slavici. Referitor la „Tribuna”, Branişte va considera că mereu a plutit în ape tulburi: „Am avut apoi satisfacţia să văd cum încetul cu încetul au început şi alţii, care la început m-au condamnat, să se trezească la cap şi să vadă curat. Iar astăzi am cea mai (sic) splendidă satisfacţie – la care nu m-am aşteptat – căci cel mai clasic martor, cel mai adict condei al acestor două figuri triste, dl Slavici, vine şi dezvăluie adevărul – ce-i drept – în forme beletristice – dar în liniamente de tot clare, încât lovit cu leuca trebuie să fii, ca nici acum să nu vezi lămurit marea tragere pe sfoară, care a dăinuit la noi mai bine de un sfert de secol”[23]. „Tri­buna” era, deci „o tragere pe sfoară!” Şi o spune un om care a petrecut şase ani în redacţia ei. Referirea la cele „două figuri triste” este la Eugen Brote şi Vasile Mangra. Branişte e, într-o anumită măsură, nedrept. Nu doar cu Slavici, ci şi cu ceilalţi. Brote şi-a cheltuit toată averea cu gazeta de la Sibiu, a fost condamnat şi a trebuit să se refugieze, cu familia sărăcită, în România. Mangra a stat mulţi ani vicar până să ajungă episcop, spre sfârşitul vieţii fiind, pentru scurt timp, chiar mitropolit. A avut şi el de suportat suspendări şi anchete abuzive tocmai pentru îndârjirea cu care apăra „Tribuna”. Apoi, cei doi chiar au crezut în ideile de reformă iniţiate de contele Khuen. Erau ceva mai mult decât nimic...

Vizualizări: 122

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor