mă doare tot sufletul

care mi-a rămas nebrumat

sub fereastra dinspre grădină

unde crizantema toamnei

încă mai suspină uşor

l-am aplecat

 

vino zâmbet cald şi nemuritor

acoperă-mi gândul nefericit

al dimineţilor de duminică

vreau lungimea sufletului

cu şchioapa din doi în doi

să-ţi măsor

 

mai plânge toamna în pridvor

pe fiorul unui cântec

ce l-ai propus ca şlagăr

stau şi-ascult şi-aştept răspuns

sub raza unui răsărit

aici pe-al ei covor

Vizualizări: 42

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de Elisabeta Luşcan pe Noiembrie 2, 2014 la 12:28pm

Este chemarea zilei de azi...mâine nu se ştie!

Comentariu publicat de Ioan Grigoraș pe Noiembrie 2, 2014 la 8:00am

vino zâmbet cald şi nemuritor

acoperă-mi gândul nefericit

al dimineţilor de duminică

Comentariu publicat de Elisabeta Luşcan pe Noiembrie 1, 2014 la 11:23am

Da, Maria...nu iartă pe nimeni!

Comentariu publicat de Maria Vo pe Noiembrie 1, 2014 la 11:05am

ne doare sau nu, brumele cad - și peste flori și peste oameni...

mi-a plăcut mult acest poem încărcat cu sensibilitate, delicatețe ...

felicitari, Elisa!

Comentariu publicat de Elisabeta Luşcan pe Noiembrie 1, 2014 la 10:56am

Îl aştept, Aurelia!

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor