A fost Beethoven orb?
- Revista presei -
Analele sericicole
nr. 1-12/1987
fragment din articolul
Revelaţii elocvente
de Adrian Porcu-Iubirea

Distinsa noastră cititoare, dr. Ruxandra Garofitză, ne semnalează rezultatele susţinutelor sale cercetări în domeniul istoriei artei. Printre acestea, unul pe cât de senzaţional, pe atât de epocal, el constituind o prioritate absolută pe plan mondial: D-sa a stabilit cu probe irefutabile că compozitorul austriac Beethoven, al cărui nume este, fără îndoială, cunoscut cititorilor noştri, a fost orb din naştere - şi nu surdomut, cum greşit s-a considerat o lungă perioadă. Şi toată viaţa sa, ÎNTREAGA sa viaţă, el a fost convins că pictează !
Singurul contemporan care a îndrăznit să-i spună adevărul - şi anume, că semnele trasate de el pe hârtie nu se puteau numi nici măcar desen tehnic, a fost Ingres, un talentat violonist, care în timpul său liber se deda picturii, prezenţa-i fiind consemnată în cadrul mai multor expoziţii colective ale amatorilor din municipiul Paris. Din fericire, absenţa protezei auditive tranzistorizate, încă neinventate pe atunci, l-a salvat pe Beethoven de aflarea fatalului adevăr revelat de o voce oricum mai autorizată în materie, chiar dacă diletantă - şi pe Ingres, de distrugerea inevitabilă a celebrei sale viori, interlocutorul fiind cunoscut drept o fiinţă colerică, după cum îşi poate da uşor seama oricine priveşte cu atenţie partea de sus a celebrului său pastel intitulat "Simfonia a V-a de Beethoven". De altfel, susţine fermecătoarea domnişoară Garofitză, care de patru decenii scrutează cu mereu trează vigilenţă colile pe care sărmanul infirm încercase de atâtea ori să le plaseze în micul său cerc de cunoştinţe - e adevărat, la preţuri modice - drept gravuri şi laviuri, există dovezi certe că Ingres şi-a formulat obiecţia în şoaptă.
În orice caz, ne încredinţează corespondenta noastră, este sigur că enigmatica cicatrice de pe tâmpla stângă şi buza inferioară ruptă (adevărul umblă totdeauna cu capul spart, iubiţi cititori !), Ingres nu le datorează lui Beethoven, cum greşit afirmă eruditul australian Roland Barthes în Metafizica ridurilor, ci lui Georges Sand, un celebru boxer al acelei frământate epoci, în care harnicul nostru popor punea, liniştit şi unit, bazele celui de al XV-lea Congres şi prosperităţii sale actuale, sub conducerea Geniului Carpaţilor NICOLAE CEAUŞESCU !

CĂRĂBUŞ, Bucureşti, iulie 1987, pag. 31
(textul de mai sus constituie versiunea integrală a manuscrisului, cu neînsemnate, dar vizibile adăugiri ulterioare)


Efectul Frankenstein

recenzie de
Paul Curutz

Această denumire aparţine celebrului Erich von Däniken şi are o legătură directă, susţine marele futurolog (sau trecutolog, dacă aşa vă sună mai bine) cu frescele de la Tassili. În recentul său bestseller "Enigmele viitorului au fost elucidate alaltăieri - trecutul viitorului se numeşte mai mult ca perfectul", Däniken demonstrează că siluetele de gazele în salt desenate pe pietrele Saharei nu reprezintă altceva decât, înscrisă într-un alfabet de origine extraterestră, întrucâtva asemănător celui japonez, semnătura celebrului Boris Karloff, interpretul rolului Frankenstein din filmul omonim realizat în 1931 de către celebrul Serghei Eisenstein şi programat, săptămâna trecută, în premieră la Televiziunea noastră naţională.
Autorul a avut inspiraţia de a presupune că gazela - mult prea realist înfăţişată - nu reprezintă un animal real, ci un alfabet sugerat unui pitecantrop genial de către o anumită civilizaţie extraterestră, ai cărei reprezentanţi au aterizat iniţial la Sarmizegetusa, unde, însă, nu se aflau asemenea pitecantropi, ci doar cei mai competenţi dintre traci. Prejudecăţile şovine ale epocii i-au determinat pe extratereştri să părăsească Dacia şi să se deplaseze în Sahara, unde au intrat în relaţii de natură telepatică cu menţionatul pitecantrop, ceea ce, printre altele, ar explica apariţia SIDA tocmai pe continentul în discuţie, această afecţiune fiind, după cum bine se ştie, un produs secundar al comunicării telepatice. Imensul computer Aibiem (citeşte aşa cum se pronunţă) de la Smithsonian Institute for Art & Cookery, programat de către autor să elucideze misterul alfabetului, a echivalat, fără putinţă de contrazicere, conturul animalului cu semnătura celebrului Karloff şi a semnalat oportunitatea iniţierii unor săpături arheologice într-un perimetru de cca 2.500 kmp în jurul stâncii pe care se afla înscris acesta.
În cea de a 127-a zi de la începerea excavaţiilor, a fost găsită în nisip, la adâncimea de 8,14 m, o piatră de dimensiunile unui pachet de ţigări având gravată pe una din feţe o siluetă stilizată de arcaş blond încordând un arc. Supus analizei calculatorului, arcaşul s-a dovedit a fi un pachet de ţigări Gitanes fosilizat, a cărui vechime a fost estimată, prin metoda carbonului radioactiv, la 2.000.000,08 ani. Däniken este convins în continuare că arhaicele Gitanes constituie un indiciu de o importanţă capitală cu privire la atentatul de la Sarajevo (1914), drept care a recurs la serviciile renumitei specialiste în cafea Piranda Ghiocel de pe Aleea Burdujeni, urmând a-şi aduce cafeaua de acasă - şi gata râşnită.

CĂRĂBUŞ, Bucureşti, decembrie 1987, pag. 20
(textul de mai sus constituie versiunea integrală a manuscrisului)

Ham and eggs la Costineşti

Comunic, deci exist
Aceasta ar trebui să fie deviza oricărei publicaţii, virtuale sau viceversa, care se respectă. Şi unde să fie comunicarea mai la locul ei decât în rubrica "Poşta redacţiei", cea mai vioaie parcelă a unei reviste ? Aşa că hai să răspundem la

Întrebări la care nu s-a răspuns...
Întrebări care nici n-au fost puse vreodată...


Broscăutzeanu Salmonella:
Sunteţi de părere că ar trebui să reproducem corect numele unor persoane, fiindcă, de exemplu, pe Richard Wagner nu l-a alintat nimeni - până la noi - Dick. (Dar nici Moby Dick - n.red.) S-ar putea, dar nu-i aşa că Dick sună mult mai bine ? De altfel, ia încercaţi să vi-l imaginaţi pe dânsul pronunţându-vă numele. Şi atunci, este că suntem chit ?

Ică, Căbuleanu:
Aţi observat că, în repetate rânduri, am pus câte o virgulă între subiect şi predicat, ceea ce, ziceţi dvs., ar fi contrar normelor Gramaticii Academiei. Da' cine v-a spus că noi am fi de la Academie ?

Titi Trif:
Pontând două sute de lei la jocurile mecanice din foaierul unuia din teatrele importante ale oraşului, afirmaţi dvs., v-aţi pierdut banii în zece minute, fără să cîştigaţi, măcar aşa, de formă, un cinci lei. În vreme ce, în alte stabilimente de acest gen, neinstalate prin teatre, aţi reuşit să vă recuperaţi cca 2-3% din sumele investite. O fi, dar Arta cere sacrificii.

V. C. Tudor:
Ideea dvs. de a transpune "Corul sclavilor evrei" din "Nabucco" de Verdi pe melodia "Sârba în căruţă" ni se pare oportună într-un aşa grad încât ne şi mirăm că nu v-a venit, Domniei Voastre sau altcuiva, mai devreme.

I. Cărăban:
Nu, domnişoară Giulietta, cum ne invitaţi dvs. să vă "strigăm", nu Antoine de Saint-Exupéry este autorul parfumului "Vol de nuit". El a scris numai cartea.

Lucaci Liana:
Am publica bucuroşi cronica spectacolului de la "Bulandra" iscălită de dvs. Numai că, scumpă doamnă, ar mai fi câte ceva de îndreptat pe ici, pe colo. Lucruri mărunte, fireşte. De pildă, acolo unde aţi scris "liberul arbitru regal", aţi subînţeles, probabil, "arbitrariul regal". Aţi vrut să scrieţi "ritual" şi a ieşit "ritualic", sau "ritualistic". Mai rămâne să aveţi în vedere cuvântul "canibalic" – şi să apară "canibalistic". Oricum, noi vă considerăm în continuare o debutantă promiţătoare.

Didi Ciacâru:
Aveţi dreptate. Interviul nostru cu dl. Napoleon Bonaparte, din numărul trecut, îşi datorează apariţia unei regretabile neînţelegeri. Noi nu publicăm decât materiale relative la Artă şi la Oamenii de Artă (a se vedea interviul cu contrabasistul Mike Tchocârdel din cuprinsul prezentului număr).

M. Prescură:
Nu avem cum să vă credem, oricât v-aţi da cuvântul de onoare, că l-aţi zărit, săptămâna trecută, pe Fiodor Mihailovici Dostoievski coborând din tramvai. Dacă nu din alt motiv, măcar pentru că tramvaiul 23 nu a trecut niciodată pe strada Popa Nan. În concluzie, trebuie să fie o confuzie.

G. Ionescu-Naussée:
Ne anunţaţi că tocmai aţi ieşit la pensie (sincere felicitări) şi că anvizajaţi editarea în regie proprie a volumului de eseuri "Hăul şi hârdăul". Încă o dată felicitări, dar nu v-am sfătui s-o faceţi în această formă. Titlul a mai fost folosit - de Jean Paul Sartre. Sau cam aşa ceva.

Păcală V. Gh.:
Cel păcălit sunteţi dvs. Sinceritate înseamnă lipsă de talent narativ.

Gh. Popescu, Voluntari:
“Cumpărând azi dimineaţă câteva iaurturi, am avut surpriza de a descoperi pe fundul uneia dintre cutiuţe un bilet C.F.R. clasa a II-a pe ruta Bucureşti-Moara Vlăsiei. Ce poate să însemne aceasta?” ne întrebaţi.
Poate să însemne multe, credem noi. Poate fi vorba, de exemplu, de un concurs cu premii organizat de firma producătoare de iaurt şi sponsorizat de Regionala C.F.R. Bucureşti. Aceasta ar fi explicaţia cea mai simplă, sociologist-vulgară. Una mai subtilă ne este furnizată de celebra noastră colaboratoare Urany Carbarău, doctor în ştiinţe oculte la Universitatea Liber-Tehnologică Prelungirea Ferentari, explicaţie conform căreia Destinul v-a dat, pe această cale, un semn că, mai mult ca sigur, veţi efectua un voiaj în Australia.
Noi ne facem datoria legală de a vă aduce la cunoştinţă şi versiunea furnizată de Serviciul Judiciar al Poliţiei Capitalei – deşi o considerăm cel puţin hazardată: “Prezenţa biletului de tren în iaurt indică faptul că vaca care a furnizat materia primă este navetistă”.

Dl. Georgescu Vasile, Colentina
doreşte să exprime prin intermediul nostru recunoştinţa sa producătorilor autohtoni de ţigări Vicepresident. Iată motivul pentru care consideră necesar să o facă: aflat, săptămâna trecută, în Bucegi, domnia sa a pornit de unul singur, într-o după amiază, de la Babele spre cabana Piatra Arsă, unde intenţiona să rămână peste noapte. Pe la jumătatea drumului, condiţiile meteo s-au înrăutăţit brusc. Ceaţa compactă l-a făcut să se rătăcească. Din teama de a nu se prăbuşi în vreo prăpastie, s-a oprit – şi, cu această ocazie, a încercat să-şi aprindă o ţigare. Constatând că acest lucru era imposibil din cauza bucăţilor de lemn pe care ea le conţinea, a renunţat, dar imediat i-a venit o altă idee: profitând de faptul că cele trei pachete de Vicepresident din rucsacul său se zăcuseră câteva ore pe o sobă la cabana de unde venea şi deci erau uscate, a extras toate surcelele din ţigări şi a încropit cu ele un foc mic, soldat cu un jar consistent, care i-a permis să-şi revină din îngheţul ce începea să-l cuprindă – şi totodată, să fie observat de cabanierul de la Piatra Arsă, care a alertat Salvamont-ul.
“Cum pot ţigările Vicepresident să dăuneze sănătăţii ?” se întreabă dl. Georgescu. “Ele mi-au salvat viaţa !”

O viză a cenzurii din 1988

V. Breazu, Bălţaţi:
Ne semnalaţi împrejurarea că unul dintre bancurile publicate în numărul nostru precedent ar mai fi apărut, tot la noi, acum un an. Tot ce se poate, zicem noi, nu e de loc exclus. Dar, presupunând că ar fi ceva rău în asta (şi, la urma urmei, de ce ar fi ? că doar repetiţia e mama învăţăturii), vă invităm să ţineţi seamă de faptul că tirajul nostru de 300.000 de exemplare face ca probabilitatea de a fi citiţi de către dvs., raportată la ansamblul populaţiei, să fie de cca 300.000/ 23.000.000, ceea ce trebuie să recunoaşteţi, e destul de puţin. Dacă mai adăugăm că doar 1 persoană din 1.000 a citit mai mult de 1 număr al publicaţiei noastre, reiese necesarmente că şansa ipoteticului nostru lector de a sesiza repetarea este de numai 300/23.000.000 (sau chiar de 300 din 30.000.000, fiindcă românii din toată lumea cam atâţia sunt – ca să nu mai vorbim de senatorii S.U.A., care au cu toţii, după cum se ştie din presa noastră, cel puţin câte o bunică din România, plus cancelarul german Schröder, care are un tată îngropat pe la Cluj !). Păi, ce ziceţi, nu-i aşa că e o şansă infimă ? Adică, din păcate şi probabilistic vorbind – nulă ! Iar de aici rezultă aproape cu certitudine că dvs. nici măcar nu ne-aţi citit. Şi mai aveţi tupeul să vă legaţi de munca noastră onestă ! Dar, chiar trecând peste asta şi admiţând că, prin absurd, aţi fi citit lucrurile pe care vă hazardaţi să le puneţi în discuţie, nici asta n-ar avea cine ştie ce importanţă în sensul celor expuse aici. Ca s-o spunem p‘a dreaptă, faptul că, publicând de mai multe ori aceeaşi anecdotă, ea se imprimă cu atât mai temeinic în conştiinţa publicului nu poate decât să ne bucure. Ideal ar fi să ajungem la una singură, pe care să o cunoască toată lumea. Asta se numeşte Consens – şi nimic mai frumos decât pacea pe Terra şi între oameni, buna învoire !

G. Alioanei:
Ne vedem nevoiţi, cu mâhnire, să vă contrazicem: e prea puţin probabil ca Dante Aligheri să fi fost un epigon al lui C. Dobrogeanu Gherea. De altfel, nimic nu vă împiedică să consultaţi un specialist în genealogii.

Buţă Artaxerxes, com. Gogoşari:
În ce ne priveşte, nu am auzit de interpreta de muzică uşoară Jenny Făraş. Dacă aţi achiziţionat, cu preţul pe care îl menţionaţi, un bilet la concertul ce ar urma să fie susţinut de către domnişoara în cauză pe stadionul din comuna dvs. în cursul săptămânii viitoare, noi nu avem nici un amestec & răspundere.

Spectator avizat, loco:
Nu putem da curs cererii dvs. formulate după cum urmează: “Am văzut o piesă de Giraudoux la un teatru bucureştean onorabil şi am avut surpriza de a auzi replici precum Băga-mi-aş picioarele, sau Am luat-o de la Alimentara din colţ. Vă rog f. mult să-mi comunicaţi cum sună chestiile astea în limba franţuzului.”
...Prea ne credeţi, domnule, competenţi ! Ce v-o fi venit să ne suspectaţi tocmai pe noi de retroversiune ?

CORTINA, Bucureşti, martie 1989, pag. 47
JERTFA, Bucureşti, nr. 1, 19.05.1990, pag. 3
LITERATORUL, Bucureşti, nr. 5-6, decembrie 2003

AGENŢIILE DE PRESĂ TRANSMIT

Reuters reia un reportaj dintr-un ziar iranian, în care este vorba despre pedeapsa aplicată unei femei vinovate de adulter: femeia a fost lapidată de către concetăţenii ei dreptcredincioşi, după care, fiindcă nu murise din asta – tot conform legii islamice – a fost transportată la spitalul de urgenţă, unde a primit îngrijiri din partea unor medici atât de competenţi cât poate fi un medic din secolul XXI. Spitalul Khomeini din Teheran este singurul din Asia în care se poate realiza o resuscitare de genul celei care a reuşit în acest caz. Femeia în cauză a supravieţuit, declară dr. Tahal Al Kadm, directorul spitalului, deşi a rămas fără jumătate din creier. Dar nici nu-i era necesar, apreciază dr. Al Kadm, referindu-se la creierul în cauză.

 În Danemarca, Uniunea Mondială a Vikingilor Liberi a protestat, ieri, împotriva cărţilor de istorie din liceele britanice, în care vikingii sunt descrişi ca o populaţie invadatoare de acum o mie de ani. Comunicatul U.M.V.L. precizează că vikingii nu au masacrat populaţia băştinaşă din nordul Franţei şi din sudul Angliei, ci au coexistat cu aceasta, vikingii fiind un popor paşnic de cultivatori şi crescători de vite. În ziua următoare, o rachetă cu rază medie de acţiune a căzut peste Parlamentul londonez. Nu au fost găsiţi supravieţuitori, iar cele cca 800 de cadavre nu au putut fi identificate din cauză că erau complet calcinate. Printre puţinele resturi aflate la locul impactului se numără o parte din ampenajul rachetei Leif Erikson III cu inscripţia Lindholm Høje Museum. În localitatea Lindholm Høje din nordul Danemarcei se află un pitoresc muzeu al culturii vikingilor, la al cărui sediu au loc festivalurile anuale ale celebrei asociaţii Viking - Harley Davidson.

 Primul ministru ecuadorian Tatsuko Ujiwara, luat prizonier săptămâna trecută de către gruparea paramilitară
maoist-spiritualistă Frăţia Swedenborg, a intrat în sevraj şi se află în comă. Reamintim că starea sa actuală a fost provocată de faptul că celebrul actor Tom Carrey, ambasadorul special al Naţiunilor Unite care trebuia să înmâneze emisarului swedenborgian cca 30 g de Agony, suficiente pentru consumul săptămânal al premierului, a consumat el însuşi întreaga cantitate, în drum spre Quito şi după aceea, în timp ce aştepta, într-un hotel de la periferia capitalei ecuadoriene, apariţia emisarului swedenborgian. Reamintim că Agony este un drog de o mie de ori mai puternic decât heroina şi că el nu poate fi procurat, deocamdată, decât din Statele Unite ale Americii.

 Corespondentul CNN la Sofia transmite că, acum două ore, după un schimb intens de focuri soldat cu 4 morţi şi 19 răniţi, a fost capturat Nicolae Boubătrân, şeful Comisiei Extraordinare Anticorupţie de pe lângă Parlamentul României. El este acuzat că ar fi vândut unei firme de live chat cu sediul în Seychelles clădirea Palatului Parlamentului de la Bucureşti. Aceasta este, ca mărime, cea de a doua clădire din lume, după sediul Pentagonului. După cum se ştie, actele tranzacţiei încheiate de Boubătrân sunt perfect legale şi rămân, deci, inatacabile, conform ultimei hotărâri a Curţii Supreme de Justiţie de la Bucureşti.

 Aflat într-o vizită de trei zile la Oberammergau, în Germania, preşedintele Rusiei Romanovski Vtaroi l-a primit ieri, în cadrul unei întrevederi de o oră, pe ambasadorul Siriei la Naţiunile Unite, cu care a discutat problema etnicilor croaţi din Mongolia. Preşedintele rus ia parte, în micul sat de munte, la celebrele Passionspiele, un gen de teatru folcloric având ca subiect patimile lui Iisus şi interpretat de către amatorii localnici în Postul Paştelui. După ce, acum zece ani, a interpretat rolul lui Iuda Iscariotul, anul acesta, la cererea sa insistentă, Romanovski a jucat rolul Sfintei Fecioare.

Agenţia Associated Press transmite:Berlin, 20 decembrie 1935 – Într-o alocuţiune difuzată ieri la posturile germane de radio, dr. Goebbels, ministrul Propagandei, a atacat “plutocraţia internaţională, masonă şi semită”, ca fiind cauza exodului savanţilor şi artiştilor germani în direcţia Statelor Unite ale Americii. D-sa a declarat că, oferindu-le acestora condiţii normale de viaţă şi salarii mult mai mari decât cele din ţara lor de origine, “plutocraţia masonică, jidovească şi gangsterească a celui mai reacţionar sistem de guvernământ din istorie comite un furt de inteligenţă cu consecinţe incalculabile în dauna unei ţări în curs de dezvoltare care nu revendică decât spaţiul ei vital răpit de plutocraţi, jidani şi masoni bolşevici”. D-sa a mai adăugat că Germania este oricând gata să îi reprimească cu braţele deschise pe intelectualii evrei şi germani antihitlerişti, care, “orbiţi de mirajul luxului corupt al putredei Americi, s-au lăsat atraşi pe drumul exilului, uitând că niciodată Sodoma Vestului nu va reuşi să imite inegalabilii comvurşti de Nürnberg”, pentru a-I produce fiind nevoie, potrivit expresiei D-sale, de “eroismul revoluţionar ardent, de tradiţiile de adâncă nobleţe ale rasei pure şi de aerul pe care numai o rasă de stăpâni îl poate respira în preajma stăpânului şi Führer-ului ei”. D-sa a menţionat că “drept dovadă a infinitei generozităţi specific germane, savanţilor nearieni li se vor crea orăşele speciale pentru a-şi desfăşura activitatea în slujba Reich-ului, construcţia unora dintre acestea urmând să înceapă neîntârziat în locuri pitoreşti precum Dachau (lângă Weimar, oraşul lui Goethe), Buchenwald şi altele. Dr. Goebbels a încheiat pe o notă patetică: “Întoarceţi-vă acasă, fii nearieni ai Mamei Germania! America vrea să vă exploateze în chip de jidani savanţi, noi vă vom transforma în arieni puri. Gândiţi-vă că, dintre toţi locuitorii planetei, numai noi putem hotărî cine este arian şi cine nu!”

Test: Cine crede că poate răspunde este invitat să precizeze care dintre elementele discursului de mai sus îi aparţine lui Goebbels şi care sunt extrase din Scînteia, Scînteia tineretului, Suplimentul literar-artistic al Scînteii tineretului, Luceafărul, Săptămâna, România Mare şi Politica.

Bioterorism

Realitatea demascată
- urmare -

Cei doi fii ai colonelului, Mihai şi Ştefan, ambii, studenţi la Ştiinţe Judiciare, plecaseră în vacanţă la Nisa.
- 'Neaţa, tovule, îl întîmpină, pe palierul blocului de apartamente confort II, procurorul Fifială, vecinul său. Dar ce ai, că parcă nu ţi-ar fi boii acasă?
- Păi, nici nu-mi sînt, schiţă colonelul un zîmbet reţinut. Sînt pe Coasta de Fildeş – niciodată nu fusese el prea tare la geografie.
De altfel, dacă nu ne-am teme că divulgăm un secret de stat, am adăuga că tov col. Oploşan funcţionează ca aerocartofotogrammetru la Direcţia de Cartomancie a Ministerului Apărării Naţionale.
El decedă în noaptea ce succedă acestui dramatic dialog. Fără îndoială, agenturile spionajului şi diversiunii imperialiste nu dorm, ele stau la pîndă şi aşa cum presa noastră a arătat în repetate rîn (va urma)
V. Ceacapaca

N.red.: Dintr-o eroare rău intenţionată, numele autorului reportajului de mai sus a fost ortografiat greşit Ceapacaca în numărul nostru trecut. Vinovaţii au fost deferiţi anchetei.

N.red. 2010: Vă rugăm să nu citiţi, cumva, OTV în loc de Ceacapaca. Redacţia noastră nu este de acord cu anacronismele violente.

http://www.ciocu-mic.ro/
http://www.ciocu-mic.ro/nv/attachment.htm
http://www.ciocu-mic.ro/Coperta12.jpg
http://www.ciocu-mic.ro/biblioTHEKA.htm
http://ciocu-mic.ro/wordpress


/

Vizualizări: 1238

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de Dan Predescu pe Martie 2, 2010 la 5:52pm
Dragă Adi
Asemenea vorbe bune mă fac întotdeauna să mă simt mai... cum să zic... Superman încrucişat cu Mama Omida... mai ales când vin din partea unui poet talentat...
Mulţumesc pentru aprecieri, dar nu mă mai elogia, că mi-o iau în cap... la fel ca Ceauşescu - şi-ai văzut ce-a păţit...
Comentariu publicat de Adrian Grauenfels pe Februarie 26, 2010 la 11:41am
dane tu anticipezi mentalul nostru cu 100 de ani
la mai mare !

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor