aș putea fi

[Dan Tipuriță]

aș putea scrie cu umbra fără chip

sunt un condei de oase

cu degetul peniță

dar viața curge valuri în pagini de nisip

și vântul îmi culege poemele

de viță

aș putea cânta în vers de frunză albastră

de mi-ar fi palma frunză și trupul un copac

stau cu pleoapa trasă pe ochiul de fereastră

pervazul buzei arde în flăcări

să îl tac

aș putea fi pictor cu penel de flori

sau ruda cea de iarbă cu penel de verde

de nu mi-ar crește frunze verzi

și-adeseori

cu umbra ei uscată tulpina nu m-ar cerne

[Dan Tipuriță]

Mulțumesc tuturor pentru apreciere.

[Dan Tipuriță]

Mulțumesc domnule Caracas pentru frumoasele dvs. cuvinte, mă bucur mult că ați pătruns exact sensul acestei poezii și ați apreciat-o. Cu plecăciune.

[Caracas Mircea Florin]

. Un succint si sensibil „tablou  filosofic „al existentei umane. Imi revin in minte deodata fragmente din lucrari ale marilor nostri poeti Tudor Arghezi,  Nichita Stanescu si Nicolae Labis.„Poemele de vita”, in care omul se implica total, trairea pana la ardere deplina crestina. „Pervazul buzei arde în flăcări,să îl tac”. Ce poate fi mai adanca decat tacerea noastra in fata maretiei Creatiei lui Dumnezeu. Si totusi... cuvintele tasnesc de pe buzele noastre. „Sa inlocuim durerea cu mirarea” spune marele Nichita .Poemul  te trimite  catre continua mirare, catre optimismul fiecarei zile pe care o traim. Umbrele par a fi adevarate oglinzi, oglindiri ale sufletului nostru care se bucura precum un copil in fata naturii si a lui Dumnezeu.Poemul te trimite catre filosofia trecerii timpului, indirect catre rugaciune. „Voi sunteti mladitele si Eu sunt  Vita” ne indeamna Mantuitorul nostru Iisus Hristos.  Mircea Florin Caracas