Ajuns in fata usii mele m-a intampinat cu un zambet cald de parca ne-am despartit de o saptamana si ii era dor sa ma revada.M-a luat in brate si o avalansa de emotii mi-a invadat sufletul,eram stinghera ca o adolescenta la varsta la care descopera vraja dorintei carnale...au urmat banalele replici ale unor astfel de momente si franturi din intalnirea peste care trecusera aproape 2 ani. Incet si cu rabdare m-a ajutat sa ma eliberez si toata emotia si asteptarea a fost invinsa intr-un minunat „dans“al dragostei in ritmul unei melodii pe care nu mi-o mai amintesc nici in ruptul capului.Singurele cuvinte care le mai puteam articula erau o soapta repetabila“nu se poate,nu se poate..“...si totusi se putea.........mintea mi se spargea in milioane de senzatii,trupul dansa intr-o muzica a simturilor,iar sufletul...vibra si striga in spasme de placere,“in sfarsit..!!“ Apoi omul din fata mea prindea contur,incepeam sa-l reconstitui precum un joc de puzzle,asimilam fiecare cuvant si-l asezam peste ceea ce imaginatia mea a construit in cei 2 ani de asteptare...surda si fara nadejde.Se potriveau toate „piesele“de parca intuitia mi-a dat semnalul“este minunat si interesant“ca apoi ,destinul(desi el nu-l accepta ca factor decisiv in viata cuiva),sa-mi demonstreze ca ...asa este!! Dincolo de zambet am descoperit amaraciunea unui suflet incercat de situatii neplacute cu care viata ne atentioneaza ca ...fericirea nu dureaza o vesnicie.Era dezamagire,revolta,pareri de rau,evenimente triste care l-au despartit de cei dragi pentru totdeauna,si o iubire...careia nu-s eu in masura,si nici n-am dreptul, sa-i ofer o descriere si sa o comentez.Incerca sa uite,sa-si daruiasca ,alaturi de mine,cateva ore de placere si de liniste sufleteasca,eram ca o gura de aer proaspat desi ,inevitabil,gandul il reaseza in coltul cu realitatea la care urma sa se intoarca.As da orice sa-i pot patrunde adanc in suflet si in minte in coltul in care m-a asezat pe mine...sa stiu daca aveam „valoarea“pe care mi-o doream...sau poate mai bine sa nu stiu niciodata. E ciudat,nu-i asa??...te daruiesti unui barbat,cu mintea,cu sufletul,cu trupul ,cu tot ce insemni tu si abia apoi ..sa-l identifici.E ca o poveste de care te simti atrasa,o citesti pe nerasuflate,pana la capat si inchizi cartea...autorii povestii suntem noi,cei implicati si poate are sa existe imaginatia necesara spre a continua volumul 2 sau ramane un „bestseller“..volumul intai,unicul si irepetabil. Am adormit in bratele lui si-am sperat,ca o naiva,ca i-am alungat o parte din tristete,ca i-am adormit pret de cateva ore revolta impotriva vietii care luase o alta traiectorie decat cu cea cu care era obisnuit de aproape 20 de ani.Sigur ca nu aveam cum sa ocup un spatiu prea mare al mintii lui,eram o dulce intamplare pe care am consimtit ,amandoi,sa ne-o permitem. Farmecul lui este misterul care-l inconjoara spunand fraze scurte,este om al cifrelor,al teoriilor care se pot demonstra,al sistemelor gandite si apoi aplicate....si totusi,in siguranta lui ,a avut o replica ce mi-a adiat,ca un vant cald de primavara,auzul“era firesc sa te regasesc,cumva parca te asteptam“... Ei bine...am aparut,am fost frumoasa,am oferit clipa dorita(in ce masura stie numai el!!)si se asterne linistea...adanca,profunda si care ne lasa sa cugetam.Amintiri ce n-au sa moara niciodata fiindca sunt magice si unice....

Vizualizări: 58

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor