Câmpii şi dealuri se perindă-n privire
prin chenar de sticlă în trecut rătăcesc,

amintiri ţesute de timp în iubire
rugătoare mă-mbie, le reîntregesc,

iar timpul se leagănă în murmur de tren,
şoptit mă recheamă drumul spre nicăieri,

plutind visătoare pe acelaşi refren,
îmi caut speranţa coborâtă din ieri,

zămislită-n vise dinspre caldele veri,
se-ascunde în ceaţă, uitarea o cerne

şi fulgii valsează printre reci adieri,
în timp şi prin vise nea grea se aşterne.

Vizualizări: 17

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor