- Să-mi spui, iubito, dacă-s posesiv

În nopțile când luna e oliv

Și bat la ușa ta intempestiv

Cu versul descălțat ori prea lasciv,

 

Dar lângă tine simt că-s exploziv,

Poemul meu nu e exhaustiv

Și nu rămân în preajma ta conviv,

Când din licoare-ți sorb, ca un bețiv,

 

Atât de dulce, la superlativ

Te-aș ridica și cred că nu-i tardiv

Să-ți spun că-n tine-aș vrea să fiu captiv

Mai multe nopți și zile succesiv.

 

- Nimic prea mult, nimic suficient,

Eternitatea-mi pare un moment,

Te-ador şi mi-aş dori să fii prezent

În orice vis. Destin adiacent

 

Am intuit şi-un ţel concomitent

De-a savura al vieţii condiment

Din fantezii născute-n Orient

Aduse-n micul meu apartament.

 

Te vreau captiv, aici, indiferent

De eşti obraznic, calm, obedient,

Nu ţi-am aflat nicicând substituent

’mi-eşti maladie şi medicament.

 

Ioan Grigoraş & Liliana Trif

Vizualizări: 20

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor