- Eu n-am pretins că aş avea vreun merit,

Dar te iubesc la modul absolut,

Te ţin captiv în gândurile mele,

Mi-aduc aminte pasul precaut

 

Din prima zi... Vezi ce bizară-i viaţa?

Acum îmi eşti reper în univers,

Accidental sau nu, destinul nostru

S-a împletit de-a pururi într-un vers.

 

Nu sunt perfectă, imperfecţiunea

Mi-e diluată-n sânge, însă tu,

M-adori cu toate temerile mele -

Un “du-te-vino” între da şi nu.

 

- Eu n-am pretins c-aș merita iubirea

Și versurile ce mi le oferi,

Dar lângă tine mi-am găsit menirea

Și astăzi te ador mai mult ca ieri.

 

Eu nici nu știu dac-am sperat vreodată

Să strâng la pieptul meu visul dorit,

Dar când îmi dai să gust din ciocolată

Știu că destinul nostru s-a-mpletit.

 

Eu nu mă cred perfect, dar lângă tine

Mă simt iubit și parcă sunt întreg,

Ne-am completat, mereu, numai în bine,

Perfecțiunea ta pot s-o-nțeleg.

 

Liliana Trif & Ioan Grigoraș

Vizualizări: 24

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor