acolo unde cerul și pămîntul se întîlnesc
se înalță strigătul păsării
scoate afară aproape bulimic răcnetul din peștera inimii
unde anotimpurile pocnesc timpul strecurat printre degete
trupul de smalț înghite albul regretelor
unde apele-și vorbesc pe seceta surîsului
icnește piatra nevorbită în gîtul pămîntului stingher
unde lumina albă se decojește de pe stîlpul sinelui
sîngele își curge rugina în inimi
unde speranța-i biciuită
cind negrul apasă frunți în sudoare
parcă implori viața să te trăiască

Vizualizări: 28

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor