Se preschimbă toate
în zâmbetul tău.
Dezleg de mine depărtarea
tăind-o cu pleoapele
și cad în micimea-mi
până sunt gol.
În fundul de haos
singuratatea
își întinde câmpiile
învăluite de veșnicie.
Deschid încet buzele
și cu un cuvânt
le absorb.
Și atunci
sub cortină rămâne
o lume nouă
în care
se preschimbă toate
în zâmbetul tău.

Și pot să rostesc :
îmi ești dor.

Vizualizări: 45

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor