La fiecare început de primăvară
un pictor venea în sat
îl găseam pe drumul ce urcă spre pădure
sta în faţa şevaletului său
cu mânile pline de culori
l-am rugat să mă picteze
dar privirea îi era aţintită pe un petec de cer
ascunsă după o tăcere oarbă
odată a pictat o fată
o lăsa să vorbească
cu iarba
cu florile
cu păsările
cu apa
picta după cuvinte
pânza prindea contur
mâna lui avea ochi
care-i simţea vibraţia într-un ritm de adagio.

Vizualizări: 21

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor