O matusa-copil
mi-a oferit adapost
de intemperiile de afara.

Si iata, o tanara-bunica
locuieste cu o matusa-copil...
bunica trebuie sa aiba grija de copil!
Asa e rostul.
Copilul e incapatanat;
ii tuna si-i fulgera si...
adapostul nu mai este!
Dar matusa-bunica si tanara-copil
se adapostesc
in scorburile usacte ale sufletului...
Uneori, furtuna tine mult... dar
de cele mai multe ori sunt doar
ploi... ploi mocanesti, ploi torentiale...
Ploile spala, apoi putrezesc murdaria,
apoi vor sa inece, apoi pleaca de tot
si lasa in urma seceta!
Dar sufletele? Sunt si ele picaturi
din Apa Vietii... Ele se adapostesc
in scorburile descompuse,
apoi se scurg in pamantul fertil
si se evapora, atingand cerul.

O matusa-copil, iata,
mi-a oferit adapost in scorbura ei.
Si o tanara-bunica a oferit adapost
unei matuse-copil in scorbura ei.

Cand scorburile nu mai sunt,
raman picaturile...
se scurg pana sus, in oceanul de nori!

Vizualizări: 20

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de Hirja Bogdan Marcel pe Decembrie 1, 2010 la 11:16pm
interesanta poezie. cred ca copilul, matusa si celelalte esti chiar tu, sau imagini ale tale ce se ascund in spatele acestor false maști

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor