sunt… încerc să spun ce sunt
în înşiruirile nefireştilor legi
peste care o mâna grea leagă noduri abstracte:

sunt sigur o amintire
a unor lanţuri despre care nu se ştie nimic,
altfel nu aş avea acizii ribonucleici răsuciţi
ca o scară de zale fusiforme.

sunt sigur o plăsmuire de gând,
altfel nu aş avea puterea să visez despre
timpuri paralele cu timpul meu.

sunt sigur un descântec din preistorie,
altfel nu aş merge mereu la preot
să îl văd cum îşi face cruci.

sunt grija naşterii, ştiu că asta sunt.
altfel nu aş face crimă de om
pentru doi ochi, doi sâni, şi un trup.

sunt întruparea de mamă,
de tată,
de bunici,
de imperii de nume care s-au adunat în miliarde de ani,
să mă zămislească.

nimeni nu a intrat înauntru.
nici dincolo de când nu voi mai fi, nu a intrat nimeni,
să îmi scrie pe oglindă ce nu sunt.

Vizualizări: 16

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor