Din vremurile grele pentru om,

Credinţei, Speranţa chip a dat.

Evoluate, formele, la tron,

Urmând, religii tot s-au perindat.

 

Un Rai şi-un Iad zadarnic căutaţi.

E-n înşivă şi Binele şi Răul.

Natura scotocind, vă întrebaţi

Ce poate fi şi ce nu, Omul.

 

Moralei, religie să-i spun?

Şi Crezul în mine e un crez.

Şi legile naturii pot s-adun

C-un nume sfânt să le botez!

 

Aceiaşi preoţi propovăduiesc.

Prin vremi, cu alte haine vin.

Morală sau religie, gândesc,

Mai bine-ntr-un cuvânt se prind.

 

Cu teorii mereu voi vă negaţi,

Deşi în lume nu-i nimic prea greu.

Cerul lui Michelangelo de-mi daţi,

Eu pot să vi-l arăt pe Dumnezeu.

 

 

 

 

 

 

 

 

Vizualizări: 19

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor