"Şi mângâierile pot ucide..."

Alda Merini

 

- M-ai condamnat să-mi ispăşesc pedeapsa

La capătul răbdării, până când

O să-mi cuprinzi în podul palmei coapsa

Şi buzele o vor urma arzând.

 

Aş fi murit pe eşafod, ştii bine,

De mi-ai fi spus că fagurii sunt plini

Cu miere şi otravă, dar reţine,

Aş fi murit pe rozele cu spini

 

Şi-aş fi-nviat în zorii unei zile

Deasupra ta, în florile de măr

Sau pe un cer cu lacrimi de zambile

Să desluşeşti întregul adevăr.

 

- Ți-am spus că vreau să mângâi pe-ndelete

Curbura coapsei tale, să alint

Cu buze reci papilele secrete

Când tu mi le aprinzi c-un strop de-absint.

 

Și dacă mor, mai dă-o-ncolo moarte,

O voi privi în ochi plin de sarcasm

Că nu e dat oricui să aibă parte,

De poezie nudă și orgasm

 

În viața asta sau în celelalte,

Oricât ar fi sărmanul de pios.

Să prinzi în aripi zborurile-nalte

Îți trebuie destin de albatros.

 

Liliana Trif & Ioan Grigoraș 

Vizualizări: 37

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Comentariu publicat de Ioan Grigoraș pe Iulie 5, 2017 la 7:01am

Florentina, mă-nclin...

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor