Să fie oare o rugă către speranță, cer,
”A Dio” spus cu patos, cu suflet îndoit?
Sau e o-ncercare încă de-a înmuia un fier;
Chemare ”ad io”, ție, ce-ai vrea-o nesfârșit!?

Ori doar e un nume scurt de masculin iubit,
De cea ce-și plânge odor tânjit într-o vocală;
Un ”Adi... o” în suspin, iertare spus cerșit
Sau pierderea de tot, răpus de timp, de boală!?

Este mai mult de-atât, e legământ curmat,
Cuvântu-n sine capăt, în pierderi inegal;
”Adio” suferind și pedepsind păcat
Sau egoism, un dig, curmând retur de val!

O sabie-i; de-o parte lăsată ca să cadă
Pe cordul sângerând, la cel tăiat din gânduri!
Este ultimul spus, sfârșit de serenadă
Eliberând, sau poate lăsând amor să-l spânzuri!
07.01.2012

Vizualizări: 16

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor