Aevea

Infăşurată in mantia albă
pământul sărută văzduhul
iar vântul,
ce spulberă puzderia deasă
de-ţi fură privirea şi-auzul
mă-ngână.
In sunet de trâmbiţe lasă
noieme de pulbere albă
bătrână
şi deasă şi rece şi-amară
in cofe pe deal şi pe-afară
e dimineaţă
rătăcitor e drumul spre casă
cărarea lăsată de-aseară
dispare
mă lasă in frigul de-afară,
iar gândul mă face deocară
şi sper
in inimi ce veşnic e soare
speranţa ce incă nu moare
s-apară
o veşnică vie broboadă
ce-n primă de vară se-arată
un soare.


07 02 2012
Elena Bissinger

Vizualizări: 118

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Comentariu publicat de Elena Bissinger pe Februarie 7, 2012 la 6:38pm

Multumesc Elisabeta, ma bucur.

Comentariu publicat de Elisabeta Luşcan pe Februarie 7, 2012 la 6:01pm

Sper un soare-n  primă de vară. Frumos. Felicitări !

Comentariu publicat de Elena Bissinger pe Februarie 7, 2012 la 5:34pm

Multumesc Marius pentru popas.

Comentariu publicat de ZINCA MARIUS IULIAN pe Februarie 7, 2012 la 5:20pm

'n primă de vară se-arată speranţa ce incă nu moare...

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor