sicriele făceau pluta
ţi-am spus să priveşti în altă parte
spre exemplu la pomi sau la cer
de fiecare creangă se îngălbeneau tăcute trupuri atârnând
ţi-am spus să ţii privirea în pământ
dar oamenii se decojeau într-o râpă unul
pe celălalt piele după piele
până la os

te-am luat în braţe ţi-am dat capul pe spate
priveşte cerul am spus
niciun dumnezeu

ţi-am pus mâna la ochi
din palma mea linia vieţii se scurgea în fâşii

a venit noaptea gerul a lins tot pământul
ai privit mai departe
de dincolo de altar întunericul
broda o svastică mare

dumnezeu nu schiţa niciun gest

Vizualizări: 59

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Comentariu publicat de Sânziana Batişte pe Noiembrie 14, 2010 la 4:57pm
Curajoasă şi reuşită abordare a unei teme atât de grave. Îmi place şi acest poem al tău, Alex.
Sugestiile lui Nico îmi par foarte bune. Şi eu aş renunţa la " dar " şi la " fiecare ". Aş opta pentru " crengi ".
Comentariu publicat de Alexandru Gheţie pe Noiembrie 13, 2010 la 5:52pm
"temele" nu ostenesc niciodată, d-le vasilescu, doar cititorii. Aceia superficiali...

alex

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor