”N-am bani și-i rost de-a face treabă,

Că atâtea știu..., plin de idei!

Nici timp n-am; muncă ar fi degrabă...

D-altul s-o facă... să-mi dea lei!”

 

Așa-i de când tot știu, e-o vorbă,

La noi... tot să ne-asociem;

Noi cu vorbit; țuică și ciorbă...

Investitorii-i agreăm!?

 

Să vină, să ne umple punga,

Că-s plini de bani și vrem și noi;

Europeni, cu străzi... Noi, dunga

De var!? Care, pline cu... boi!

 

Mândrețe de frumoși și harnici;

Buni spărgători de... coduri! Cozi

Facem la pușcării... Amarnici

Să fie și ei... proști nerozi!?

 

Și tot ne lăudăm c-am crește

C-unu la sută, din... zero?!

”Ce nemți?! Le-am pus-o românește,

Merțanici proști!... Avem Sandero!?”.

 

Am picat, de-un timp, pe chinezi,

Ce de un secol umplu lumea,

Mulți; în salarii mici, cirezi

La muncă, de... luni până lunea!

 

Suntem buni critici tuturor,

Cu ochii-n ceața de gunoaie,

Tânjind mereu un viitor...

Cu școli și munci... apă de ploaie!

 

Onor ambiției, virtuții,

Dorinței, pentru tot mai bine!

Dar fala fără rost... doar muții

O strigă... în gând! N-aude oricine!

 

Modești, muncind... ne e rușine?!?

01.06.2012

Vizualizări: 13

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor